Stil

#haine matase #eticheta haine #materiale haine #haine bumbac #haine poliester

Expertul Acasa.ro, Irina Markovits: 100% poliester sau cum citim etichetele pe haine

Alaltaieri am avut o scurta conversatie cu o clienta: merita sau nu sa dea 399 lei pe o rochie 100% poliester? Am ajuns impreuna la concluzia ca “nu”, desi poate suntem tinute in loc de o prejudecata…


Cu o alta amica discutam daca isi poate da seama, fara sa citeasca eticheta, din ce material este facuta bluza ei. Raspunsul ei a fost un ridicat din umeri si o privire uimita, parand usor destabilizata de intrebarea mea. “Nu citesti niciodata etichetele?” “Nu. Le tai imediat pentru ca ma zgarie si oricum nu inteleg ce scrie pe ele”.
Adevarul este ca a devenit din ce in ce mai dificil sa identifici un material textil. Uneori o vascoza poate sa imite perfect matasea, acrilicul reuseste din cand in cand sa para mohair, iar poliesterul poate fi la fel de fin si moale precum casmirul. Am zis “uneori” si “din cand in cand”…

Noile tehnologii textile folosite in producerea fibrelor sintetice (poliester, poliamida) si artificiale (vascoza, Modal) sunt atat de complexe, atat de elaborate incat o piesa vestimentara sintetica poate avea aspectul unei tesaturi nobile, naturale. Asadar, este nevoie sa verificam eticheta. Altfel, ne vom simti mintite si inselate.

Imi aduc aminte de bunica mea, care avea obiceiul de a mirosi pielea gentilor – atat era de derutata de pielea “scai” care incerca sa treaca drept naturala. Acesta a ramas, de altfel, pentru multe femei, examenul final: mirosul pielii naturale nu poate fi imitat!
Pe de alta parte, mi s-a intamplat sa descopar genti care poarta o eticheta cu 100% poliuretan si care arata de 100 ori mai bine decat o piele naturala, grosiera, prost taiata si cusuta. Asa cum, de nenumarate ori am dat peste tricouri din bumbac 100% – dar atat de ieftin, subtire, scamosat si deformat dupa doar 2 purtari -, in comparatie cu maieuri sau tricouri din vascoza si poliester, cu o tinuta impecabila, sau cu rochii sic din poliester, a caror culoare nu se degradeaza, al caror material are o fluiditate exceptionala, nu se electrizeaza, nu se sifoneaza, nu se pateaza…
 

Asadar da, astazi exista tesaturi sintetice de calitate superioara – insa in acest caz, pentru ca sa nu ne simtim inselate, trebuie sa ne informam: citim eticheta sau intrebam vanzatoarea, ne interesam cat de usor se curata, daca se poate calca samd -, si nu, nu sunt impotriva tuturor tesaturilor sintetice sau a folosirii unui procent de sintetic, pentru ca tesatura sa fie mai rezistenta!

Ceea ce ma agaseaza este totusi felul in care anumite branduri nu se jeneaza sa vanda imbracaminte din poliester la pretul uneia din matase. Am sa va dau un exemplu.

Recent, intr-o sesiune de shopping cu o clienta, o rog pe aceasta sa imi arate eticheta bluzei pe care o proba. 100% poliester. Cu zece minute inainte, vanzatoarea ne spusese ca bluza este din crepe de matase. Desi imprimeul bluzei era intr-adevar original, culorile splendide, croiala frumoasa si aspectul de matase foarte realist, am fost stupefiata de lejeritatea cu care un brand foarte cunoscut pune in vanzare o bluza din material sintetic la pretul de 250 euro! Ca sa nu mai spun ca, in plan secund, vanzatoarea nu stia ce vinde! Urmarea? Am iesit urgent din magazin si am gasit in alta parte o bluza din matase veritabila, la mai putin de 100 euro.

 

Intorcandu-ma la intrebarea din titlu, stiti cum sa cititi etichetele hainelor?

Pe orice eticheta ar trebui sa se gaseasca trei tipuri de informatii, care o vor interesa pe purtatoarea hainei: compozitia, modul de intretinere/ curatire si tara de fabricatie (faimosul “made in”, a carui mentionare este recomandata dar nu obligatorie!)

Sa incepem cu “tara de fabricatie”. In cazul in care nu sunteti la curent cu ce semnifica “made in”, trebuie sa luati acest indicativ cu un grad de precautie. “Made in” desemneaza mai curand locul in care a fost finisat, asamblat produsul final – si nu neaparat unde a fost fabricat. Unele repere pot fi utile. De exemplu, India are o buna reputatie pentru broderii, China pentru matasuri, Egiptul pentru bumbacuri, Turcia pentru denim, Europa de Est pentru cusaturi si finisaje.

Incercati sa aflati si cateva lucruri despre circuitul de productie al marilor branduri. Inditex-ul, de pilda, recurge la circuite lungi pentru produsele gandite cu mult timp in avans, cele “basic” sau cele care se repeta in fiecare sezon. Sunt acele piese vestimentare mai putin interesante, au croieli simple si sunt fabricate intr-un numar monstruos de mare. In schimb, daca eticheta poarta un “made in Marocco” sau, si mai bine un “made in Spain”, sunteti in posesia unui articol produs intr-o serie mai mica, a carui design si fabricatie au fost decise mai tarziu, drept reactie la un trend foarte recent. In mod cert va fi mai scump decat un articol “made in China” dar si mai similar cu “originalul”.

“Compozitia” listeaza fibrele folosite in tesatura, in ordine descrescatoare: primele sunt cele folosite in procentajul cel mai mare. Fibrele pot fi de doua tipuri: naturale sau chimice. Fibrele naturale sunt si ele impartite in fire vegetale (bumbac, in) si animale (lana, matasea). Cele chimice pot fi artificiale (fibre naturale care au suferit transformari, cum sunt vascoza, acetatul, lyocel) sau sintetice (create prin sinteza petrolului: poliamida, acrilicul, elastanul)

Fiecare dintre materiile prime folosite au caracteristici atat de diferite, incat vor influenta simtitor relatia pe care o avem cu haina respectiva. Bumbacul este rezistent, dar are tendinta de a se micsora, de a intra la apa. Lana este calduroasa, supla, solida, dar scumpa si dificil de curatat. Matasea este fluida, dar fragila, scumpa si la fel de dificil de intretinut. Casmirul este luxos, moale si calduros, dar se poate scamosa cand este in amestec cu alte fibre. Vascoza are un aspect matasos, putem gasi imbracaminte la preturi fantastic de rezonabile, dar este destul de comuna. Poliamida nu se sifoneaza, se usuca rapid si dureaza mult timp, dar nu absoarbe transpiratia si atrage praful si mizeria. Poliesterul este robust si se intretine usor, nu are nevoie sa fie calcat, dar se incarca de energie statica si se scamoseaza destul de repede.

In sfarsit, “metoda de curatare si intretinere” este indicata printr-o serie de simboluri. Am gasit acest tabel, foarte clar si usor de inteles (da, este in franceza, nu in engleza) – nu este nevoie sa le retineti, multe dintre ele sunt referinte pentru cei care lucreaza in curatatorii.


Si acum spuneti-mi: voi cititi etichetele? Va intereseaza din ce tip de material este facuta haina pe care o purtati astazi?

Irina Markovits
Consultant de stil
Mai multe articole si sfaturi de stil personal, pe StyleDiary.ro

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  
  •   comentarii
Irina Markovits

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea