Din 1998 pana in 2012, Nokia a detinut primul loc in clasamentul numarului de telefoane mobile vandute. Echipamentele rezistente si care asigurau convorbiri de calitate, alaturi de competitia relativ scazuta au constituit factorii principali pentru atingerea si mentinerea acestei pozitii. Insa aparitia pe piata a smartphone-urilor iPhone, precum si a celor de la Samsung, Galaxy, au pus in umbra echipamentele finlandezilor, smartphone-urile Nokia nefiind niciodata considerate la fel de competitive. Astfel, desi cota de piata pentru echipamente mobile se mentinea destul de ridicata (22,5% la inceputul lui 2012), cea a smartphone-urilor era foarte scazuta (8,2% in aceeasi perioada).
Evident, considerand ca avem de-a face cu o companie care se lauda ca detine „10.000 de familii de brevete”, adica „aproximativ o treime din brevetele esentiale tehnologiei GSM”, care se lauda cu faptul ca „prima convorbire GSM comerciala a fost facuta de pe un terminal Nokia”, ca „primul apel mobil via satelit a fost facut de pe un terminal Nokia”, precum si ca „Nokia 1100 este cel mai vandut terminal mobil al tuturor timpurilor”, aceasta cadere poate fi oarecum surprinzatoare. Totusi, exista cateva explicatii care tin de management defectuos, de intelegerea gresita a pietei smartphone-urilor, precum si de cateva manevre gresit gandite.
In ceea ce priveste managementul, sa ne amintim de istoria fabricii de la Jucu. O investitie de 60 milioane euro, care a fabricat intre 2008 si 2011 doar telefoane mobile low-end, cel mai avansat fiind Nokia 6300. Asta in conditiile in care iPhone a fost lansat in 2007, iar primul Samsung Galaxy, in 2009. Desi la nivel mondial vanzarile echipamentelor low-end Nokia se prabuseau, ei se incapatanau sa le fabrice.
Piata smartphone-urilor a avut o evolutie diferita de cea a telefoanelor mobile in care a condus Nokia, iar lipsa de intelegere a acestei evolutii le-a creat o sumedenie de necazuri finlandezilor. Pana in acest moment, oferta de smartphone-uri Nokia nu a prezentat niciodata macar un singur echipament capabil sa concureze cu Galaxy sau iPhone. O comparatie intre Nokia Lumia 925, si Samsung Galaxy S4, ambele lansate anul acesta, ne spune urmatoarele: Nokia Lumia 925 are o rezolutie a ecranului de 768 x 1280 pixeli, comparativ cu 1080 x 1920 pixeli de care dispune Samsung Galaxy S4, ecran AMOLED, fata de SuperAMOLED, nu are fara slot pentru card, pe cand Samsung Galaxy S4 are, vine cu o capacitate de 16 GB pentru stocare, comparativ cu variantele de 16/32/64 GB la Galaxy S4, doar 1 GB RAM, comparativ cu 2 GB RAM de care dispune echipamentul coreenilor. Cea mai mare surpriza o rezerva insa procesorul: Nokia Lumia 925 este echipat cu un Krait Dual-core cu frecventa de 1.5 GHz, pe cand Samsung Galaxy S4, cu un Cortex-A15 Quad-core de 1.6 GHz sau cu un Cortex-A7 Quad-core de 1.2 GHz. Iar pretul este aproximativ acelasi, cu Nokia Lumia 925 ceva mai ieftin.
Una dintre manevrele care au adus caderea spectaculoasa a vanzarilor smartphone-urilor Nokia a fost alianta strategica a acestora cu Microsoft. De la sfarsitul lui 2011, toate smartphone-urile Nokia ruleaza cu Windows Phone, sistem de operare extrem de slab cotat in topul preferintelor utilizatorilor. Aceasta decizie a facut ca vanzarile sa scada vertiginos. Au avut loc chiar cateva actiuni de protest ale investitorilor companiei pentru demiterea CEO-ului Stephen Elop.
Din pacate, in acest moment Nokia nu pare a fi foarte competitiva pe piata smartphone-urilor. Deciziile manageriale sunt inca la fel de bizare ca si pana acum: ultima a fost cea de a oferi chinezilor de la China Mobile terminalul Lumia 920 in varianta Lumia 920T, ceea ce inseamna ca va fi produs in varianta exclusiv chineza. Speranta de a acapara astfel o piata de 700 de milioane de utilizatori pare, totusi, exagerata. Probabil crearea unui smartphone mai puternic, cu ecran mai mare, cu RAM mai mult si cu o capacitate de stocare extinsa cu un slot MicroSD ar rezolva mai multe probleme decat deschiderea sau inchiderea unor fabrici precum ce de la Jucu sau crearea unor variante ciudate ale unor terminale care nu au avut succes nici in varianta initiala.
Ovidiu Leonte
