Sanatate

#cancer de san #cancer mamar #chimioterapie #radioterapie #tratament cancer de san #chirurgie cancer

Expertul Acasa.ro, dr Nicu Cimpoesu, medic specialist oncolog: Tratamentul cancerului mamar

Cancerul de san se tratateaza prin chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau terapie hormonala. Aproape intotdeauna este o combinatie a acestora, in functie de fiecare caz in parte. In plus, la tratamentul standard mai pot fi adaugate si studiile clinice ce ofera sansa de a beneficia de noi terapii. Un studiu clinic este pornit cand exista motive intemeiate ca noul tratament/ test ori procedura este mai bun decat tratamentul standard. Deseori tratamentele testate in studiile clinice sunt benefice si pot deveni standardul ulterior de tratament.
 

 

Planul de tratament recomandat de doctorul dumneavoastra va tine cont de tipul de cancer de san, prezenta metastazelor, bolile asociate, varsta si dorintele pacientei.

Tipuri de tratament

  • neoadjuvant: tratament efectuat inaintea tratamentului principal pentru cancer. Exemplu: chimioterapie/radioterapie efectuate inainte de chirurgie.
  • tratament principal: tratamentul cu intentie de radicalitate (de obicei tratamentul chirurgical).
  • adjuvat: tratamentul ce urmeaza dupa efectuarea tratamentului principal.
  • paleativ: efectuat cu scopul de a limita/stagna progresia bolii fara intentie curativa.
     

Cele mai multe paciente cu cancer de san vor fi operate. Metodele chirurgicale curente pentru indepartarea tumorii din tesutul mamar sunt:

Conservatoare

  • Tumorectomia - interventia chirurgicala prin care se indeparteaza tumora si o parte din tesutul normal din jur. Tumorectomia este urmata de radioterapie, pentru a reduce posibilitatea recidivei in tesutul mamar restant.
  • Sectorectomia presupune scoaterea a aproximativ 25% din san (un cadran). Este un tip de chirurgie conservatoare.

 

Radicala

 Mastectomie - interventia chirurgicala prin care se scoate tot sanul.

  • Mastectomia simpla: in aceasta procedura, tot tesutul mamar este eliminat, dar fara disectie axilara. Acest tip de mastectomie poate fi utilizat in tratamentul bolilor in situ (in special carcinomul lobular in situ).
  • Mastectomia Radicala Modificata: tot tesutul mamar este eliminat impreuna cu disectia axilei cu limfadenectomie. Cel mai frecvent tip de mastectomie folosit in prezent.
  • Mastectomia radicala: tot tesutul mamar este indepartat impreuna cu ganglioni axilari si o parte din muschi pectorali.


Limfadenectomia:
operatie prin care se scot ganglioni dintr-o regiune daca se suspicioneaza (clinic/imagistic) prezenta metastazelor. Verificarea histopatologica va indica daca acesti ganglioni au fost invadati sau nu.

Biopsia ganglionului santinela:este utilizata cand in urma investigatiilor clinice si paraclinice nu se suspicioneaza invazia ganglionilor de catre celulele tumorale. Principiu: se injecteaza peritumoral vopsea (albastru de metil) ori substanta radioactiva, care va urma traseul limfatic si se va concentra in primul ganglion al acestei cai indicand asfel chirurgului localizarea acestuia. Ganglionul este scos si este examinat de medicul anatomo-patolog. Daca nu este invadat nu este necesara alta interventie chirurgicala. Daca acest ganglion este prins, chirugul va scoate mai multi ganglioni pentru verificarea extensiei bolii.


Reconstructia sanului

Dupa mastectomia radicala, unele paciente doresc sa isi recapete "feminitatea" apeland la metode de chirurgie plastica reparatorie. Se poate practica reconstructie imediata (in acelasi timp cu mastectomia) sau reconstructie amanata la cateva zile dupa mastectomie. Metodele folosite sunt fie implant cu solutie salina, fie se foloseste tesut din alta parte a corpului (muschi).

Tipul de reconstructie mamara si momentul ei depind de mai multi factori:

  • preferinta pacientei
  • marimea si forma sanului
  • marimea si forma corpului
  • activitatea fizica
  • cat tegument a fost excizat
  • necesitatea de chimio sau radioterapie

Posibile efecte adverse ale chirurgiei

  • durerea de obicei se diminueaza si dispare dupa cateva saptamani de la interventia chirurgicala.
  •  limfedem. In general, una din zece paciente cu disectie a ganglionilor axilari si una din 20 de paciente cu tehnica ganglionului santinela vor face limfedem. Limfedemul poate fi permanent. Nu se poate sti de la inceput care pacienta va face si care nu va face limfedem. Poate apare imediat dupa chirurgie ori luni/ani dupa. Mentinerea ori scaderea in greutate par sa ofere protectie. Eforturile mici-medii sunt permise cu membrul afectat.


Radioterapia utilizeaza radiatiile ionizante in scopuri terapeutice. Alaturi de chirurgie, asigura controlul locoregional al bolii. Celulele canceroase pot ramane in san (in caz de chirurgie conservatoare), la nivelul peretelui toracic ori in ganglioni. Extensia campului de iradiat depinde de: tipul de inerventie chirurgicala care s-a practicat si prezenta ori absenta metastazelor ganglionare. De asemenea, zona in care a fost tumora primara primeste de obicei un plus de energie ("Boost") preventiv.

Posibile efecte adverse ale radioterapiei

  • edem si senzatie de greutate in san – in caz de chirurgie conservatorie. De obicei, dispare in 6-12 luni de la procedura. La unele paciente, sanul se poate micsora si deveni mai ferm.
  • arsura si schimbarea colorisiticii pielii din zona iradiata
  • astenie fizica
  • pneumonie postradioterapie - rar
  • fracturi costale – foarte rar
  • al doilea cancer - foarte rar


Tratamentul sistemic

Chiar daca boala este prinsa intr-un stadiu mic nu putem fi 100% siguri ca celulele canceroase nu au plecat din tumora inainte de chirurgie. Daca au plecat, din ele se pot dezvolta metastaze.

Scopul tratamentului sistemic adjuvant este preventia aparitiei metastazelor si implicit vindecarea. Exceptand pacientele cu tumori foarte mici si cu risc de recurenta foarte mic, restul vor face o forma de terapie sistemica. Pacientele cu metastaze beneficiaza de asemene de tratamentul sistemic putandu-se ajunge la o supravietuire de lunga durata, cu o calitate a vietii buna.

Chimioterapia foloseste medicamente cu scopul de a distruge celulele canceroase. Aceste pot fi administrate oral (comprimate) ori intravenos. In functie de fiecare caz in parte se poate folosi monoterapie (un citostatic) ori polichimioterapie (combinatii). Chimioterapia este administrata in serii de tratament care sunt urmate apoi de perioade de pauza. Intervalul de timp variaza in functie de seria aleasa, fiind in general de 2, 3 sau 4 saptamani. Aceasta spatiere permite corpului sa se refaca pana la urmatorul tratament. Numarul de serii variaza pentru fiecare caz in parte.

Posibile efecte adverse ale chimioterapiei:

  • depind de citostaticul folosit, cantitatea administrata, durata tratamentului si fiecare pacient in parte.
  • toxiciatate cardiaca: in general la persoanele cu afectiuni cardiace preexistente.
  • infectii, febra si leucopenie (numar scazut de globule albe implicate in aparare): efect advers frecvent;
  • sangerari si vanatai prin scadere a numarului de trombocite (celule ale sangelui implicatein coagulare);
  • greata si varsatura: efecte adverse comune, dar care pot fi controloate prin administrarea de medicamente antiemetice inainte si dupa chimioterapie.
  • menopauza si infertilitate
  • altele: pierderea poftei de mancare, astenie fizica, iritatii ale mucoasei orale, caderea parului.


Hormonoterapia

Daca celulele canceroase prezinta receptori pentru hormoni, atunci hormonoterapia va face parte din tratamentul dumneavoastra. Estrogenul este un hormon produs in principal de ovare si in cantitate mai mica de glande suprarenale si tesutul adipos. Daca tumora prezinta receptori hormonali, iar nivelul de estrogen este normal, aceasta va determina cresterea tumorala. De aceea este necesara blocarea receptorilor de estrogeni ori scaderea sintezei acestuia.
 

  • *Antiestrogeni – modulatori de receptori de estrogeni Tamoxifen, Toremifen, Fulvestrant
  • *Inhibitori de aromataza-  scad nivelul de estrogen din corp prin scaderea sintezei acestuia: Anastrozol, Exemestan, Letrozol
  • *ablatie ovariana - se elimina cea mai importanta sursa de estrogeni din corp: chirurgicala, iradiere, chimica prin scaderea stimularii centrale a secretiei ovariene de estrogeni - Goserelina(este reversibila daca pacienta este in premenopauza).
  • *Progestative: Megestrol acetat


Alegerea preparatului se face in functie de starea biologica pre/postmenopauza, tratamentul anterior, antecedentele patologice ale pacientei. Hormonoterapia poate fi folosita neoadjuvant, adjuvant si in boala metastatica.

 Posibile efecte adverse ale hormonoterapiei
 

  • Tamoxifen: este medicamentul de electie pentru pacientele cu cancer mamar aflate in premenopauza. Administrarea sa poate determina aparitia de bufeuri, tulburari ale dispozitiei, metroragii. De asemenea, creste usor riscul apritiei cancerului de endometru si de tomboza venoasa. Pentru majoritatea pacientelor cu cancer de san beneficiile administrari de Tamoxifen depasesc cu mult riscurile.
  • Inhibitorii de aromataza: pot determina osteoporoza si fracturi osoase, bufeuri, dureri articulare si foarte rar tromboza venoasa. Testul de osteodensitometrie(DXA) poate evidentia pierderea de masa osoasa inainte de aparitia fracturilor.


Terapii tintite

Trastuzumab este un exemplu de terapie tintita pentru celulele canceroase cu expresie crescuta a HER 2 (un receptor de la suprafata membranei a carui activare determina o accelerare a multiplicarii celulare).

Tratamentul se face 1 an, asociat cu hormonoterapie ori chimioterapie in functie de fiecare caz in parte. Cel mai frecvent efect advers al terapiei cu Trastuzumab este toxicitate cardiaca: necesita monitorizare periodica prin ecocardiografie (in general la 3 luni).

 Depistarea precoce, cu scopul de a imbunatati rezultatele si supravietuirea, ramane piatra de temelie in controlul cancerului de san.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  
  •   comentarii
dr Nicu Cimpoesu

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea