Prima vizita la specialistul in probleme de fertilitate ar trebui sa aiba la loc dupa un an de incercari nereusite de a obtine o sarcina, daca femeia are 32, poate 35 de ani, sau dupa 6 luni de incercari fara rezultat, daca femeia are peste 35 de ani. De ce spunem “femeia” si nu “cuplul”? Pentru ca, din pacate, rezerva ovariana a femeii scade drastic dupa 35 de ani, iar in jurul varstei de 40 de ani tinde sa se prabuseasca, iar sansele ei de a deveni mama se indreapta spre zero, pe cand barbatul poate avea urmasi la orice varsta.
Inainte de toate, medicul va sta de vorba cu cei doi parteneri, pentru a afla cat mai multe detalii despre istoricul medical al fiecaruia, precum si despre stilul de viata si obiceiurile pe care le adopta.
Aceste informatii pot fi cheia spre diagnostic. Trebuie sa vedem daca sunt afectiuni cunoscute, precum tulburari hormonale sau boli infectioase, daca partenerii lucreaza in medii stresante sau toxice, precum si daca femeia are o menstruatie regulata sau nu, si daca stie sa isi calculeze corect zilele fertile.
Apoi, incep investigatiile.
In prima faza, facem analizele uzuale de sange si de urina pentru ambii parteneri, pentru a vedea starea generala de sanatate. Femeii ii facem si analize de secretie vaginala si un Babes-Papanicolau, iar apoi investigam ecografic ovarele, pentru a vedea daca sunt libere de formatiuni, sa nu aiba chisturi. Ulterior, verificam si trompele uterine, printr-o procedura de histerosalpingografie, sa ne asiguram ca nu sunt infundate. Partenerului ii facem o spermograma, deloc complicata, pentru a descoperi eventuale probleme la nivelul lichidului seminal.
In functie de rezultatele analizelor, medicul decide daca are informatiile necesare pentru a pune un diagnostic sau este nevoie de verificari suplimentare, mai amanuntite.
Este esential sa descoperim problema si cauza care a determinat-o. In medicina, acesta este algoritmul: trebuie sa ai un diagnostic, ca sa poti incepe tratamentul. Odata intrunite conditiile, monitorizam ovulatia femeii, dam indicatii si asteptam sa vedem daca apare sarcina.
In functie de particularitatile fiecarui cuplu si de gravitatea problemelor de fertilitate, bebelusul mult dorit apare… sau nu. In cazul in care sarcina tot nu se instaleaza, specialistul in infertilitate consiliaza cuplul pentru pasul urmator: reproducerea umana asistata.
Sunt doua mari proceduri: inseminare artificiala si fertilizare in vitro. Inseminarea artificiala se adreseaza, de regula, cuplurilor in care partenerul are disfunctii spermatice usoare si consta in plasarea spermatozoizilor in uterul femeii, urmand ca fecundarea sa aiba loc pe cale naturala.
Fertilizarea in vitro, in schimb, este o procedura mai complexa, ce presupune fertilizarea ovulelor colectate de la femeie, cu lichidul seminal luat de la partener, in afara corpului, in laborator. Ce este foarte important la prezentarea acestor proceduri este ca medicul sa fie corect si sa nu vanda povesti. Chiar daca nu e usor pentru pacienti sa priveasca partea goala a paharului, ei trebuie sa stie din capatul locului care sunt sansele de reusita.
Potrivit statisticilor, o inseminare artificiala are o rata de succes de 17%, in vreme ce pentru o procedura de fertilizare in vitro sansele sunt duble: 35-40%.
