In afara cercurilor inalte ale societatii, punerea in valoare poetica si cosmetica a frumusetii, ca si imaginile stralucitoare ale feminitatii au avut un impact social redus. De un secol, cultul sexului frumos a castigat o dimensiune sociala inedita: a intrat in era raspandirii in masa. Avantul culturii industriale si mediatice a permis aparitia unei noi etape in istoria sexului frumos, etapa comerciala si democratica. Toate vechile limite ale stralucirii sociale a sexului frumos au disparut una cate una.
Practicile frumusetii sunt legitime din ce in ce mai devreme si din ce in ce mai tarziu. Odata cu chirurgia estetica si produsele cosmetice, s-a infaptuit triumful asupra imperfectiunilor fizice si efectele imbatranirii. Timp de secole, elogierea sexului frumos a fost opera poetilor si artistilor, ea este de-acum incolo apanajul presei, al industriei cinematografice, al modei si cosmeticii.
Doua sunt normele care domina noua galaxie feminine a frumusetii: antiponderabilitatea si antisenescenta (imbatranire a tesuturilor si organismului). Obsesia varstei si a ridurilor se manifesta prin democratizarea chirurgiei estetice. Tabu pe vremuri, chirurgia estetica apare acum din ce in ce mai mult ca o tehnica lipsita de dramatism, un mijloc legitim de intretinere si de infrumusetare. Nu mai putin adevarat ca barbatii, in societatea actuala, doresc si ei sa slabeasca, isi urmaresc greutatea, alimentatia, practica exercitii fizice pentru a-si pastra linia si forma. Nu numai femeile cunosc intensificarea culturii lipofobe.
Mai mult ca niciodata, frumusetea feminina este judecata ca un lucru serios, nu numai pentru viata privata a barbatilor si a femeilor, ci si pentru functionarea ordinii sociale insesi. Descompunerea radical a mitului frumusetii, ajunge la aceasta concluzie senzationala: febra contemporana a frumusetii feminine este continuarea religiei prin alte mijloace.
Cultura sexului frumos nu se limiteaza la a le asmuti pe femei unele contra celorlalte, ea divizeaza si vexeaza pe fiecare femeie in eul sau propriu.
Imaginile superlative ale femininului vehiculate de catre media accentueaza teroarea semnelor varstei, ele dau nastere unui complex de inferioritate, rusinii fata de sine.
Citeste si
In prezent o romanca din trei si opt din zece, din cele avand in jur de 18 ani, se declara foarte nemultumite de corpul lor. In timp ce majoritatea femeilor se considera prea grase, 95% dintre ele estimeaza cu un sfert in plus dimensiunile propriului corp. Esecul frecvent al metodelor de slabire este insotit de demoralizare, depresie, de un sentiment de vina, de rusine, de depreciere fata de propria-i persoana.
Nu lipsit de importanta este faptul ca anumite studii nu gasesc nici o legatura directa intre aspectul exterior si stima de sine, femeile frumoase nedemonstrand neaparat o mai buna acceptare a propriilor lor persoane decat celelalte. Lipsa increderii in sine este un fenomen psihologic prin complex pentru a se putea explica in mod unilateral pe baza unui singur factor: frumusetea. Desi cultura supletei si imaginile de vis propagate prin reviste si publicitate contribuie la cresterea insatisfactiei feminine fata de propriul trup, nimic nu confirma ideea ca increderea femeilor in ele insele s-ar micsora.
Suntem in momentul in care reprezentarile feminine clasice, dominate de catre frumusetea poetica, au facut loc imaginilor prescriptive, destinate mai putin placerilor estetice, cat stimularii consumului, finalizate printr-o actiune de corectare a aparentei: frumusetea dezinteresata a lui Venus a fost inlocuita printr-o frumusete pragmatica.
Date contact:
Marcelica Chiriac
Cabinet individual de psihologie
Psiholog, psihoterapeut prin hipnoza, relaxare si terapie Ericksoniana
Tel.: 0726.750.659
E-mail: marcelica.chiriac@gmail.com
