Copiii pot dezvolta tulburare de stres posttraumatic (PTSD) ca urmare a unui soc emotional puternic sau ca urmare a unui eveniment la care au asistat. O experienta dureroasa nu poate fi ignorata sau uitata si poate cauza simptome grave.
De obicei, simptomele caracteristice stresului posttraumatic apar la cateva ore, saptamani dupa trauma, dar, uneori, pot trece luni sau chiar perioade mai lungi pana sa se manifeste.
Simptome asociate stresului posttraumatic la copii sunt:
- cosmaruri terifiante sau “flashback-uri” despre eveniment. Flashback-urile sunt amintiri care par la fel de reale ca si trauma in sine.
- frica de oameni sau locuri asociate cu evenimentul. Copilul este retras, apatic.
- dispozitie depresiva, anxietate, tensiune afectiva continua, nervozitate, acumulare de afecte (furie, manie) gestionate necorespunzator.
- randament util diminuat, scaderea randamentului psihic si fizic.
- pierderea interesului pentru activitate, abilitati reduse de a se bucura de lucruri obisnuite.
Copii sunt predispusi la PTSD (sindromul de stres posttraumatic), ca urmare a:
- unei agresiuni sexuale
- unor accidente grave, ca de exemplu un accident de circulatie
- abuz fizic sau mental
- dezastre naturale, de exemplu cutremure, inundatii sau incendii
- decesul unuia dintre parinti, copii care locuiesc in zone de conflict armat
Copiii cu PTSD pot beneficia de anumite tipuri speciale de psihoterapie. Pe langa acestea, parintii joaca un rol foarte important in procesul de recuperare. Este foarte important ca acestia sa afle cat mai multe informatii despre tulburarea de care sufera copilul, pentru a avea o atitudine corespunzatoare fata de micut.
Psihoterapia de grup - se creeaza o legatura cu alti copii care au trait o experieta similara, astfel incat copilul nu se mai simte singur si se poate confrunta cu propria sa trauma. Psihoterapia de grup are ca scop invatarea unor noi modalitati de a face fata stresului interpersonal.
Un alt tip de tratament eficient il constituie terapia de expunere prelungita, care se face prin expunerea prelungita (repetata) la amintiri traumatice, pana cand acestea nu mai sunt chinuitoare,e ducarea copilului in legatura cu reactiile obisnuite la trauma. Este necesara psihoterapia in astfel de situatii, pentru a nu fi afectate activitatea de zi cu zi, relatiile cu cei din jur, activitatea scolara.
Daca aveti intrebari, ma puteti contacta prin intermediul site-ului Acasa.ro, iar eu voi incerca sa va raspund cat mai prompt si la obiect.
