O relatie este un organism viu, de sine statator, care se naste, in general, din intalnirea dintre doi oameni. Ea este precum un pod – se prabuseste daca nu se sprijina pe doua piloane. Pentru ca acest organism sa se dezvolte armonios, sa se maturizeze si sa se manifeste energetigen are nevoie de contributia constanta a ambilor parteneri.
Ca sa se nasca, o relatie nu are nevoie de prea mult. Poate sa fie o privire prelungita duios, poate sa fie o coincidenta “intamplatoare”, cateva zone comune sau poate total disparate, o afinitate, o frica, o dorinta, un hobby, o curiozitate, o atractie... sau orice altceva... Asta face deliciul relational si particularizeaza proaspata conexiune.
Insa odata ivita, inchegata, nascuta, relatia are fragilitatea proaspatului nascut. Este minunata pentru ca este naiva, dulce, suava, dar vulnerabila, fragila si perisabila. Are mirajul necunoscutului, dar si temerile aferente. “O fi bine? N-o fi bine? Ajunge undeva relatia asta? O sa sufar? N-o sa sufar?” etc.
Citeste si
Avantajul inceputului relational este ca partenerii pot trece cu vederea multe asperitati la celalalt, imaginandu-si probabil ca fie sunt conjuncturale, fie ca le vor corecta in timp. Dar aminteste-ti ca ceea ce treci cu vederea la inceput de relatie, va fi chinuitor de suportat mai tarziu, cand aceasta se maturizeaza.
Ca sa creasca, o relatie trebuie hranita, ingrijita, adapata. Cum hranim o relatie? Prin mici gesturi (si sarbatorile primaverii au fost o buna ocazie), prin imbratisari si atingeri tandre, prin a raspunde nevoilor si uneori dorintelor celuilalt, prin a tine cont de ceea ce-l deranjeaza, dar si de asteptarile sau cererile lui. Nu suntem responsabil de ele, dar ignorarea lor, pana la autizare, indeparteaza, pe termen lung, partenerii. O relatie de hraneste prin comunicare si daruire, prin acceptare si spontaneitate, prin a fi prezent si a fi constant, prin a fi aici si acum.
Insa nu este suficient sa o hranim, ea trebuie igienizata si curatata, din cand in cand, de ceea ce poate acumula toxic. Care sunt lucrurile care pot genera toxicitate? Uneori, chiar fara sa vrem gesturile sau cuvintele noastre il pot rani sau deranja pe celalalt. Alteori, o facem voluntar – ceea ce este si mai trist. Nespuse insa, acestea se vor acumula si vor genera tensiuni viitoare, care vor fragiliza relatia in timp.
Una dintre greselile frecvente este ca partenerii sa nu transmita unul altuia ceea ce le este inconfortabil sau poate chiar dureros trait de ei. “Stii, atunci cand mi-ai spus ca sunt grasa, pentru mine a fost dureros pentru ca depun deja de ceva vreme efortul sa slabesc, iar cuvintele de genul aceste nu ma incurajeaza deloc” Sau transmitem mesajele intr-o maniera nepotrivita, indirecta, ocolitoare astfel incat nu ajung explicit, clar la celalalt. Este bine sa comunicam celuilalt felul in care cuvintele sau comportamentele lui au rezonat in mine.
Recomandarea este ca ele sa fie comunicate cat mai aproape de momentul in care apar, cu conditia ca emotia generata sa nu fie prea puternica. In cazul in care comportamentul celuilalt a starnit o reactie emotionala vulcanica, virulenta este bine ca mesajul sa fie comunicat dupa ce trece valul emotional. Altfel, exista riscul unui raspuns disproportionat. In felul acesta, fiecare dintre parteneri se slefuieste relational, creste si se raporteaza la celalalt adaptativ. Invatam impreuna sa fim amandoi in relatia noastra.
In concluzie, o relatie presupune efort permanent, implicare constanta si consistenta, o raportare continua si autentica, marindu-i astfel considerabil durabilitatea ei in timp.
Ma puteti gasi pe "Fericiti cei ce comunica".
