Vorbea acelasi autor despre un fast-food emotional, cand rutina nu ne mai multumeste si cautam evenimente care sa creasca adrenalina.
Inca de mic, copilul se simte frustrat. In loc de parinti exista bone sau, in cel mai bun caz, bunici. Parinti de imprumut. Si bonele, daca nu fac fata standardelor impuse de parinti, pot fi inlocuite. Uneori, chiar de mai multe ori pe parcursul copilariei mici. E ca si cum copilul si-ar schimba mama. Pentru ca bona tine loc de mama. Pe bunici nu ii inlocuieste nimeni, dar unii sunt destul de in varsta, cantonati in fata televizorului, iar copilul invata prin imitatie comportamente. Si astfel, copilul devine captiv in fata lazii cu imagini.
Argumente contra televizorului si calculatorului
Flash-urile optice sau sonoritati intense obosesc creierul copilului. A sta in fata televizorului nu presupune interactiune, si atunci limbajul se dezvolta mai greu. Daca la nastere creierul cantareste in jur de 330 grame, pana la varsta de un an creierul ajunge la 1 kg. Copilul asimileaza prin experiente, actionand asupra obiectelor. Iar daca copilul este crescut de catre televizor, care pare sa il linisteasca, creierul lui va fi bombardat de o succesiune de imagini ce pot scurtcircuita fluxurile nervoase.
Privind retrospectiv, in anii comunismului, televizorul era mai mult o piesa de decor, rareori avand doar cele 10 minute de desene animate cu Mihaela. Dar atunci copiii citeau, mergeau la teatre, in parcuri. Deci iata si o fateta pozitiva a comunismului. Copiii interactionau, prospectau, actionau.
Dupa 1990 chiar si in gradinite, in salile de curs, s-au introdus televizoarele pentru ca doamnele educatoare sa aiba liniste. Sau parintii, bunicii, bonele folosesc televizorul pentru a hrani copilul, argumentand ca doar asa mananca el. Spunea dna dr pediatru Sanda Gancevici ca televizorul este pentru creier ceea ce este o mancare gata mestecata pentru stomac. Creierul nefolosit pare ca se atrofiaza.
In revista americana Acta Pediatrica se accentueaza faptul ca pana la 2-3 ani copilul nu trebuie sa se uite la televizor. Este necesara stimularea externa si primordiale primele experiente de viata. Telespectatorul-copil asculta, priveste, dar nu interactioneaza. Programele educationale TV conduc la intarzierea dezvoltarii limbajului. Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent emisiunile tv in primii 2-3 ani de viata au rezultate slabe la testele de memorie, de citire, de atentie si o slaba concentrare (conform cercetarilor efectuate de universitati din SUA sau Australia).
Christakis, un cercetator american, a facut un experiment pe copiii cu varste intre 7 si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi, reiesind ca acei copii intre aceste varste care nu au urmarit DVD-urile au un lexic mai bogat.
Tot un psiholog american a facut un alt experiment: copii care au invatat chineza mandarina cu un profesor nativ si copii care au invatat aceeasi limba de pe DVD-urile aceluiasi profesor. Primii si-au insusit mai usor limba pentru ca au interactionat.
Sa nu uitam faptul ca de fiecare data copilul imita. Imita limbajul, imita comportamente. Privitul la televizor si jocurile pe calculator sunt pentru parinti comportamente compensatorii, ei simtindu-se vinovati de timpul pe care il aloca cresterii si educatiei propriilor copii. La varste mici, copilul are nevoie sa se simta securizat, are nevoie de participarea activa a parintilor in jocul lor, de afectiune exprimata verbal si fizic.
Din 2011, Academia Americana de Pediatrie a recomandat interzicerea televizorului pentru copii sub 2 ani si maximum doua ore pe zi pentru varstele mai mari.
Argumente pro televizor si calculator
Dupa varsta de 5 ani, copilul poate sa urmareasca diverse emisiuni educative alaturi de parinti. In urma vizionarii acestora i se pot explica anumite aspecte intr-un limbaj accesibil, astfel incat informatia sa ii fie utila.
Unele jocuri pe calculator sau tableta pot ajuta copilul sa isi structureze perceptiile spatiale (gen labirinturi,puzzle), sa isi antreneze atentia auditiva (joc genul Simon Says), memoria vizuala (joc training de memorie), jocuri de logica (succesiuni de imagini, potrivire de imagini). Jocurile trebuie alese de catre parinti si timpul trebuie bine monitorizat.
Epilog
Suntem sclavii media si traim in epoca consumerismului. Am vazut copii care se jucau la gradinita repetand in cor textul unor reclame. Am mai vazut fetite de 5 ani cu oja sau tunse dupa ultima moda, asimetric, rase pe o parte... Daca parintii nu le satisfac mofturile (preluate de la televizor) apar nemultumiri, conflicte.
Copiii se insingureaza stand in fata calculatorului, iar obezitatea este in floare.
Parintii, bunicii, mamele sunt cei responsabili cu structurarea developmentala a copilului. S nici supraaglomerarea cu activitati extrascolare nu este benefica. Trebuie descoperit domeniul in care copilul vrea sa experimenteze si unde are cat de putin talent.
Pentru primii ani de viata este importanta baia de limbaj. Poeziile, povestile, ghicitorile sunt surse de imbogatre a lexicului.
Cioaca Beti-Ana
Logoped – psiholog
Vicepresedinte Asociatia Logopezilor din Romania
