Expertul Acasa.ro, Ciprian Homm: De ce nu invata copiii la scoala? Cum ii stimulezi sa mearga de placere la scoala

Ma intreaba tot mai multi parinti de ce nu mai invata copiii la scoala. Primul raspuns este ca au altceva mai interesant de facut, iar, in plus, au invatat de mici tehnici de negociere cu adultii. Ce face un copil atunci cand simte ca cineva din familie il sustine neconditionat sau atunci cand intre adulti apar neintelegeri? Isi ia ca aliati persoanele mai ingaduitoare cu el.


Scuza cea mai frecventa cand vine vorba despre scoala este ca invatatura nu are legatura cu realitatea. Pe principiul ca altii sunt vinovati, si parintii, si copiii trateaza studiul ca pe ceva obligatoriu care va avea inteles intotdeauna mai tarziu: O sa vezi in clasa a V-a, apoi o sa vezi tu la liceu, dupa care, cand ajungi la facultate, o sa te intrebi din nou care-i legatura dintre job si analiza matematica si polinoame ireductibile.

Daca un copil ar intelege pentru ce invata si s-ar vedea in viitor peste 10 ani folosind cunostintele acumulate probabil ca ar aparea o mica schimbare. Aceasta perceptie insa nu tine mult, fiindca mintea are mecanisme proprii de motivare.

 

Primul motiv pentru care un elev nu invata tine si de modelul recompensa-pedeapsa din sistemul de invatamant actual. Daca un copil ia 10 dupa un efort constant i se pare natural sa primeasca laude. Daca insa ia un 5 i se pare nedrept sa fie pedepsit, iar vina devine a profesorului. Practic, unii copii devin obsedati sa obtina note bune ca sa-si incante parintii si nu mai valorizeaza stiinta in sine. Altii fac efort minim sa obtina un 8 sau 9 si  se scuza cu acuzatii la adresa profesorului ca nu explica suficient de bine.

Al doilea motiv tine de lupta inegala intre resursele limitate ale profesorului si oferta multimedia seducatoare din afara scolii.

 

Un cadru didactic nu poate compensa nevoia acuta  de stimuli cu care un copil modern se hraneste de la 2 ani prin TV si internet. In spatele unui joc si al desenelor animate sunt experti in psihologie, graficieni si regizori care au un singur scop: sa capteze si sa mentina atentia copilului cat mai mult timp posibil.

Un profesor de geografie are o harta ponosita si un televizor in clasa pe care mai pune din cand in cand ceva de pe un laptop.

 

Ce-i totusi de facut? Intr-o prima etapa ar fi demontarea mecanismului recompensa-pedeapsa. Conditionarea de tip: Ai gresit te pedepsesc, ai avut succes, te recompensez are doua efecte nefaste. In primul caz, critica afecteaza stima de sine a copilului. Daca il recompensezi constant, apare un efect ciudat de neimplicare. Daca face curat in camera pentru 5 lei astazi, saptamana viitoare, daca nu-i dai 6 lei, nu va face ordine in casa. Asa functioneaza creierul, cu stimulare continua. Copiii sunt tinuti in jocuri online doar daca urmatorul nivel e cu 10% mai provocotor.

Solutia  se numeste „implicare in procese intrinseci”,  adica sa realizeze un lucru de dragul procesului, si nu de al rezultatului.  Vorbesc aici despre  Efectul Tom Sawier. Cand Tom a fost obligat de bunica sa-i vopseasca gardul, prietenii au inceput sa rada de el. In schimb, Tom i-a facut sa creada ca e un privilegiu sa dai cu bidineaua si chiar le-a perceput o taxa  copiilor pentru a putea vopsi gardul in locul lui. Cum ai putea folosi aceasta poveste in procesul educativ? Eu am exersat cu fiul meu ca proces intrinsec realizarea de fisiere Power Point pentru geografie. La inceput pana invata sa foloseasca softul puteti folosi poze de familie si atasati ironii la anumite fotografii. Apoi dati restului familiei sa evalueze rezultatul sau proiectati imaginile la o aniversare. Apoi se transfera procesul spre realizarea unui PPT de istorie sau ecologie. Ideea este ca el sa caute lucruri pe o tema data, de exemplu - cum se poate recunoaste clima in locul unde v-ati petrecut concediul anul trecut.

 

Un alt proces intrinsec este sa folosesti metode de memorat si sa le exersezi la inceput in supermarket sau in trafic daca poate tine minte 10 lucruri aleator. Apoi treci la retinerea datelor de nastere ale scriitorilor sau la numele domnitorilor.

 

Asadar, in prima faza trebuie monitorizat procesul de tip pedeapsa-recompensa pentru a-i diminua efectele. Dupa ce gasiti cateva domenii de interes ale copilului,  inventati experiente in care sa implicati copilul de dragul procesului,  si nu al rezultatului. Eu, de exemplu, intr-un week am luat din magazie aparatura veche cu carcasa de plastic pe care am distrus-o cu ciocanul ca sa ii pot povesti principiul de functionare a condensatorului.
Prin schimbarea modului de  raportare la o sarcina apare motivatie intrinseca, iar in timp activitatile vor stimula curiozitatea nativa a copiilor.