Anii de studentie, ca si anii de scoala de altfel dau nastere la cele mai frumoase prietenii, relatii, iubiri mai mult sau mai putin durabile...
Eram trei familii nedespartite - aveam sau nu bani, ne luam copiii si plecam la munte, la mare sau pur si simplu ne intalneam la un ceai, iar in zile mai bune la masa sau un pahar de vorba si nu numai. In rest fiecare se descurca cum putea, cea mai mare parte a banilor aproape inexistenti fiind cheltuiti pe carti de specialitate, haine sau mancare pentru copii. Bani de coafor, cosmetica si alte rasfaturi nu prea aveam, in schimb era mare sarbatoare cand reuseam sa cumpar un ruj, o crema, o pereche de cizme, un tensiometru, un stetoscop, o bluza medicala... caci banii trebuiau dramuiti cu mare grija, astfel incat sa ne ajunga pentru painea cea de toate zilele...
In toata saracia existentei noastre organizam zile de nastere cu distractie pana in zori, apoi luand-o de la capat dupa vre-o 2-3 ore de somn. Cu toate ca garzile si orele de nesomn de la spital ne extenuau la maxim, trebuia sa ne facem timp pentru familie,dar si pentru studii. La un moment dat un coleg din gasca noastra a inceput sa evite intalnirile noastre, sub pretextul ca este ocupat, ca are alte treburi! Asta e! George al nostru isi schimbase radical comportamentul - nu mai comunica cu noi, tot timpul disparea pe undeva. In camin de obicei se cam stia cine si cand e de garda, cand vine, cand pleaca etc. Asta se intampla cand inca nu existau telefoanele mobile (da,da, a existat si asemenea perioada), cu toate acestea informatiile circulau cu succes si atunci! Prietena noastra a plecat la parinti pentru cateva zile, iar cand a revenit camera de la camin era incuiata, iar sotul era de negasit. La spital, in sectia unde lucra George, a aflat ca se mutase in oras la o domnisoara. Iulia - prietena mea nu stia ce sa faca si ce sa creada. Senzatia era ca I se duce pamantul de sub picioare, iar cerul se prabuseste peste ea. Gasindu-l intr-un final a incercat sa discute cu el... degeaba! Si-a luat cateva lucruri si a disparut pentru cateva zile.Eu nu stiam ce sa fac. Parca se rupsese ceva in gasca noastra. Iulia era mereu trista si plansa. Am luat-o intr-o zi impreuna cu copilasul ei de 5 ani la biserica. Am izbucnit amandoua in plans cand la intrebarea preotului: “Pentru ce te rogi, copile?” El a raspuns “Sa vina taticul meu acasa!”. Dupa cateva zile Iulia se apucase sa faca curatenie prin cameruta lor din camin si a gasit niste bani, pe care sotul ii ascunsese fara ca sotia sa stie de ei. Dupa cateva zile George venise dupa bani, dar desigur ca nu-I mai gasise la locul lor. A fost de acord sa vorbeasca...Au reusit sa mai imprumute niste bani de la cunostinte, le-au mai dat si parintii si s-au mutat intr-un apartament al lor. Fericirea a durat cativa ani buni. George in afara de munca si garzile la spital isi infiintase o firma. Incet, incet au inceput sa vina si bani mai multi, iar intr-o buna zi Iulia a aflat ca sotul ei se combinase cu secretara. Intre timp eu nascusem al doilea copil, nu prea aveam timp sa-mi consolez prietena si am hotarat sa-I fac cunostinta cu un vechi prieten, care-mi tot dadea tarcoale in speranta ca poate iese ceva. Iulia era prea suparata si nicidecum pregatita pentru o alta relatie, asa ca nu a iesit nimic. Sotul mi-a zis ca indiferent cum evolueaza relatia lor, noi trebuie sa ramanem in relatii bune cu ambii! Au trecut multi ani de atunci. Cu George nu prea am reusit sa ramanem in relatii bune, deoarece nu prea l-am mai vazut, iar cu Iulia suntem prieteni in continuare de vreo 30 de ani! Iulia intr-o zi l-a intrebat pe sotul meu - De ce insala barbatii? Raspunsul a fost - Intreaba-I pe cei care insala!
