Cand unui copil ii spui mereu ca nu este in stare sa faca ceva bine, in el se va inradacina aceasta convingere sugerata de parinti si, de fiecare data cand va fi pus in situatia de a decide, o va face cu teama de esec. In timp, va evita sa ia singur decizii, va sta deoparte plin de suferinta si cu sentimentul neputintei. Si atitudinea extrema, de supraestimare, poate fi periculoasa.
Copiii vin pe lume cu caracteristici personale, pe care le puteti vedea deja din primele zile de viata. Numit temperament, acesta cuprinde felul cum zambeste copilul si cat de des, cum se misca sau cum da din maini.
Alt factor ce afecteaza identitatea copiilor este pozitia in familie. Si, desigur, exista asteptarile noastre, ce afecteaza in mod direct contururile de identitate. Fiecare parinte are asteptari specifice de personalitate a copiilor sai si el isi deseneaza imaginea: copilul meu va fi istet, frumos, atlet, medic, artist, etc.
Asteptarile sunt influentate, de asemenea, de gandirea stereotipica de genul: o fetita se asociaza cu delicatetea, sensibilitatea, iar un baiat este normal sa fie mai obraznic, si sa se descurce, etc. Astfel ne formam o imagine cu care comparam tot timpul copiii, apoi, daca nu corespund tiparelor, incepem sa emitem caracteristicile noastre: este lenes, este certaret, este visator, este responsabil.
Chiar daca nu spunem in cuvinte, copiii nostri obtin mesajul nonverbal si etichetele care devin centrale in identitatea lor.
In consecinta, ei isi vor fixa acest rol si il vor adopta ca atare: un clovn, un suflet bun, un responsabil, un lenes, un certaret, un visator. Care este problema aici? Pe de o parte, fiecare stie caracteristicile si capacitatile sale si, in loc sa le dezvolte, se prinde de acele etichete si se identifica cu ele.
Credeti ca daca un copil, care este inca fraged, aude mereu ca este un suparacios sau un inteligent, aceste lucruri nu vor avea impact asupra lui?! Cu siguranta, comportamentul lui va cauta sa intareasca eticheta pusa.
Efecte pe termen lung
Cand unui copil ii spui mereu ca nu stie sa aleaga ce este bine, ca nu este in stare sa faca ceva bine, in el se va inradacina aceasta convingere sugerata de parinti si, de fiecare data cand va fi pus in situatia de a decide, o va face cu frica, cu teama de esec, iar in timp va evita sa ia singur decizii, o sa caute valorile altcuiva, iar el va sta deoparte plin de suferinta si cu sentimentul neputintei.
Si extrema cealalta poate sa fie periculoasa. Daca unui copil ii insufli ca este inteligent, ca este foarte destept, el va intelege ca are o “carte de vizita” de autovaloare, si sarcina lui este sa stie, sa cunoasca, sa explice. In caz contrar, el contrazice eticheta, deci identitatea lui este “de inteligent”. Si in acest caz exista angoasa de a nu se ridica la asteptari si risca sa isi piarda identitatea daca nu este destept.
Putem faca o schimbare si, in loc sa conservam un cadru limitat in care copilul se desfasoara, sa cream spatiu si sa permitem sa fie asa cum este el pe diferite etape si situatii ale vietii lui, sa se bucure de o identitate diversa si variata.
Copilul nu este fiinta perfecta din noi care are tot ceea ce noi nu am reusit, este o alta fiinta!
Cum sa-l ajuti sa se dezvolte
- Nu uita, copiii se vad prin ochii tai de parinte. Ei stiu ce parere ai despre ei si modul cum ii vezi si etichetezi.Fiecare copil are calitati remarcabile, uneori ascunse. Ajuta-l sa le descopere chiar daca pentru tine nu par interesante. Comorile stau in orice capacitate de exprimare a binelui si frumosului, nu in ce ai vrea tu sa exceleze.
- Da-i copilului tau roluri neasteptate, surprinde-l cu increderea ta, ajuta-l sa depaseasca bariere. Daca este timid, fa-l sa organizeze un joc, daca nu este responsabil, da-i ca sarcina sa organizeze o petrecere. Daca doresti o schimbare, fa-l sa ia decizii si pentru tine - lauda-l si repeta actiunile.
- Cunoaste-ti copilul in diverse medii. Observa cum il percep prietenii, vecinii, invatatoarea. Poti sa ai surpriza ca tacutul de acasa sa fie comicul grupului de prieteni, vorbaretul de la ore. Roaga-l sa faca la fel si acasa.
- Nu este suficient sa fie doar elev bun si inteligent. Sunt atribute importante, dar sunt multe alte zone pe care este bine sa le cunoasca: sport, arta, creativitate, zona sociala.
- Lasa-ti copilul sa se exprime. Baiatul bun si calm poate sa fie uneori furios, este firesc, nu il certa. Fetita curata si ordonata poate uneori sa se murdareasca si sa scoata toate jucariile, este tot copilul tau! Nu este un robotel, el are dinamica unei fiinte umane.
- Lucrurile se pot schimba. Copiii dezvolta uneori obiceiuri trecatoare legate de varsta, stadiul de dezvoltare, nu te grabi cu etichetele! Aminteste-ti ca multi copii dezordonati au devenit disciplinati, cei carora nu le placea sa studieze au devenit savanti sau cei indiferenti si-au dedicat viata pentru societate etc.
- Lasa optiunile deschise. Nu reduce potentialul copilului tau la cateva etichete!
Ce greu se pot sterge etichetele o stiu cei care, fara intentie, intra intr-o incurcatura si dupa accea timp indelungat poarta o apreciere ce nu-i caracterizeaza si nu-i definesc.
Ce greu se sterge o remarca rautacioasa aplicata ca o “stampila” pe un copil!
Keren Rosner
Psiholog, psihoterapeut
Telefon: 0723 495380
