Scriam saptamana trecuta despre Top 5 jocuri in 2013. Pentru ca popularitatea unora a scazut brusc chiar in aceasta saptamana, in vreme ce altele au luat avant, m-am hotarat sa ma ocup de fiecare dintre ele in parte.
Primul, Metro: Last Night
Nu am jucat Metro 2033 si, din pacate, nu am citit niciuna dintre cartile care stau la baza acestei serii de jocuri. Asa ca prima mea intalnire cu Metro a fost chiar cu Metro: Last Night. Cred ca merita mentionat in primul rand ca l-am achizitionat prin Steam si l-am platit prin PayPal (se poate plati si cu cardul – doar MasterCard, Visa si American Express). Dupa instalare pe Windows 8, am inceput sa-l joc.
Ca multe dintre jocurile pe care eu le consider nu foarte reusite, Metro: Last Night este liniar. incepe in punctul A si se termina in punctul B. Indiferent de cate ori il joci, indiferent de deciziile pe care le iei in joc, nimic nu se schimba. Totusi, exista pe parcursul traseului nenumarate zone secrete in care sunt ascunse obiecte necesare continuarii misiunii.
Inventar
Personajul are trei arme, iar panoplia din care poate alege este destul de larga. De la pistoale cu butoias, pusti cu un singur glont, pusti de vanatoare cu doua si patru gloante pana la automate (inclusiv Kalasnikov, doar suntem in Rusia… sau in Ucraina), toate pot fi configurate fie cu manere care le transforma in arme mult mai stabile, fie cu lunete sau alte sisteme de ochire.
In dotare, personajul mai are cutite de aruncat, cinci la numar, grenade incendiare si ofensive, cinci din fiecare. Utilizarea lor este destul de ciudata, neexistand de fapt butoane special configurate pentru ele. Pur si simplu, in anumite cazuri se apasa tasta „C”, in altele tasta „E”. Mai exista masca de gaze, care trebuie utilizata de fiecare data cand se iese la suprafata. Filtrele au o limita de timp de aproximativ 5 minute, dupa care trebuie schimbate.
Toate armele, gloantele, mastile de gaz si filtrele pot fi gasite pe traseu, insa exista si magazine din care pot fi achizitionate. Valuta o reprezinta gloantele. Din acest motiv este bine sa fie adunate cat mai multe pe drum. Totusi, ele trebuie cheltuite, pentru ca personajul nu poate aduna foarte multe.
Personajul mai are in dotare o busola, o bricheta (ambele se actioneaza apasand tasta M, prima mai lung, a doua scurt), precum si un dosar cu note, care se acceseaza apasand tasta „TAB”.
Personaje
Dupa cum spuneam, traseul este liniar, iar actiunea se petrece in cea mai mare parte in metrou, intr-un viitor post-apocaliptic. Mutanti de tot felul ataca personajul principal, iar acestia ar trebui sa dea nota de horror jocului. Din punctul meu de vedere, nu prea reusesc. Imi amintesc cat de infiorat eram jucand Return to Castle Wolfenstein. Nici pe departe asemenea fiori la Metro: Last Night. Alti inamici care trebuie omorati pe parcurs sunt soldati (fascisti si comunisti) si banditi. Exista o maniera stealth de ucidere, care presupune apropierea de inamic – prin spate – si apasarea taste „V”. Atacul este valabil in mai multe cazuri, spre exemplu in lupta corp la corp, dar evident, nu mai este stealth.
Impresii personale
Jocul mi s-a parut foarte bun. Atmosfera este tensionata, armele functioneaza ireprosabil, au forta mare de impact, unele dintre ele se incarca mai repede, altele mai greu, iar acest lucru devine foarte important atunci cand personajul se afla sub un atac puternic, iar reincarcarea rapida este vitala. Personajele sunt placute, iar vocile sunt bine alese. Toate au un accent rusesc evident. Un lucru interesant: personajul principal nu vorbeste decat in monologurile dintre capitole, asa incat este destul de bizar faptul ca este asaltat, in unele cazuri, cu o sumedenie de intrebari, la care cel ce intreaba nu primeste nici un raspuns. Desi armele au putere mare de foc si inamicii sunt nenumarati, Metro: Last Night nu este un joc gore, adica unul care sa aiba foarte mult sange. Eu prefer asa.
Interactiunea cu celelalte personaje este pertinenta, chiar daca personajul principal este, practic, mut. Miscarile sunt fluide, motorul 4A Engine spunandu-si cuvantul in acest joc. Grafica este exceptionala in special in privinta decorului static.
Pentru un joc care costa aproape 50 euro si care poate fi jucat, intr-un ritm de o ora, doua, pe zi, mai bine de o saptamana, Metro: Last Night este o reusita.
Ovidiu Leonte
