Curentul oriental, din care fac parte tehnicile promovate de medicina traditionala indiana, japoneza, iraniana - toate avand de fapt o origine comuna, veche se pare de milenii. Se considera ca aceste tehnici stau la baza celui mai complet si perfect sistem de autorelaxare, dar se desprind in timp, in luni si chiar ani de zile, motiv pentru care ele constituie mai putin un mijloc terapeutic si mai mult unul profilactic.
Curentul fiziologic, introdus de Edmund Jacobson si care are la baza relaxare progresiva pe baza principiului de identificare kinestezica a starii de tensiune (contractie) musculara, prin antiteza cu lipsa de contractie (relaxare). Este metoda cea mai utilizata in serviciile de kinetoterapie, fiind usor de aplicat, usor de inteles de pacienti, cu rezultate bune, incurajatoare, ce se instaleaza dupa cateva sedinte.
Tehnica de lucru este urmatoarea: pacientul in decubit dorsal, cu capul pe o perna mica, genunchii usor flectati, se sprijina pe un sul, membrele superioare in usoara abductie de cca. 30 de grade si palmele pe pat; se recomanda sa se lucreze intr-un mediu confortabil (fara zgomot sau lumina intensa, temperatura placuta, etc.).
1. Prologul respirator: timp de 2-4 minute se respira amplu, linistit, subiectul concentrandu-se pe dirijarea aerului (inspiratie pe nas, expiratie pe gura). Acest prolog determina alcaloza, generatoare de o stare euforica (dar se evita la persoanele cu tetanie latenta), fiind el insusi relaxant. In timpul acestui prolog respirator pacientul trebuie sa-si imagineze ca in inspiratie devine usor “ca un balon de sapun care se ridica”, iar in expiratie redevine greu, ca de plumb, “corpul infundandu-se in pat” si “simtind cum patul impinge in sus corpul”.
2. Antrenamentul propriu-zis incepe cu membrul superior drept, urmat de cel stang, continuand apoi cu ambele. In timpul inspiratiei ample membrul superior se ridica de pe pat, lent (mana este “cazuta”, cu flexia pumnului), pana cand degetele nu mai ating patul. Se realizeaza de fapt o contractie musculara la nivelul fortei 3 (F3). Se mentine aceasta pozitie in apnee timp de 15-30 de secunde, subiectul concentrandu-se pe ideea efortului “deosebit” pe care-l face membrul superior. Brusc, cu un “uuf ” pe expiratie, se abandoneaza membrul superior, care “cade” pe pat. Se urmareste timp de 1 minut, respirand linistit, sa se intuiasca noua stare de “liniste totala” kinetica din intreg membrul, comparativ cu starea de contractie anterioara. Se repeta de 2-3 ori cu fiecare membru superior, apoi cu ambele concomitent.
Se trece la membrele inferioare. Fara a ridica talonul de pe pat, se desprinde spatiul de pe suport (cativa cm) in inspiratie, se mentine 15-30 de secunde, apoi brusc, in expiratie, cu acelasi “uuf”, se revine. De asemenea, se executa de 2-3 ori cu membrul pelvian drept, apoi stang, apoi cu ambele.
Al treilea segment este trunchiul. In inspiratie se desprinde spatele de pe pat, subiectul lordozandu-se (mai mult imaginativ, decat real), apoi, in expiratie, se urmareste crearea senzatiei de “prabusire” a corpului pe pat, cu aplatizare lombei.
In tehnica clasica Jacobson se lucreaza pe cele trei segmente, dar se poate asocia si ridicarea capului dupa aceeasi schema.
In situatii speciale (dureri articulare, segmente imobilizate, etc.) se executa asa-numita tehnica Jacobson inversata, in care faza de contractie este realizata prin contractie izometrica, “impingandu-se” segmentul pe pat (5 secunde), oprind apoi brusc acest efort si comparand mental cele doua senzatii. Postura de lucru, alternantele etc, sunt aceleasi.
O alta varianta a relaxarii fiziologice doar pentru membre este relaxarea pendulara. Din sezand, cu spatarul scaunului sub axila, se ridica bratul la 90 de grade, se mentine cateva secunde, apoi se lasa sa “cada” si sa oscileze ca un pendul.
La fel pentru membrul inferior. Exista chiar o metoda separata de relaxare, care se bazeza pe miscari pendulare ale segmentelor sau corpului intreg suspendat. Aceasta metoda poarta numele initiatorilor ei: Jarreau si Klotz.
3. Revenirea este al treilea timp al programului de relaxare Jacobson si consta in reintoarcerea la tonusul muscular normal, mai ales a musculaturii antigravitationale necesare ortostatismului.
Pacientului incepe prin a strange puternic orbicularii, executand o grimasa, apoi strange pumnii, dupa care se intinde in timpul unei inspiratii. Dupa ce repeta de 2-3 ori acest timp al programului, pacientul se poate scula din pat.
Intregul program dureaza, in functie de obiectivul urmarit, intre 15 si 40 de minute. In acest timp este inclusa si perioada de relaxare si liniste obtinuta (pana la revenire).
Metoda Jacobson este simpla si poate fi incadrata intr-un program complex kinetologic, dar ea se adreseaza numai paratoniei musculaturii striate voluntare, nu si celei viscerale. Fiind o metoda mai mult “periferica”, impactul intre muschi si psihic este redus.
Date de contact:
Radu Stefan Buculea
Kinetoterapeut
Instructor Fitness
Tehnician Maseur
Web: radubuculea.com
