„Sunt o mamica din Bucuresti si am o fetita de 3 ani si 10 luni care nu vorbeste. Silabe? Nenumarate, dar din care nu inteleg nimic... Cuvinte putine gen „haide, dai, tati, pa„ in rest imi arata tot ce vrea. Nu vrea sau nu poate sa spuna. La ultima vizita la medic mi s-a spus ca daca intelege ce-i spun va vorbi. Intelege multe din ce-i spun, dar nu cred ca suficient...”. Asa isi incepe o mamica apelul la ajutor.
Din ce in ce mai multi parinti se plang de faptul ca, desi ajunsi la 3 ani, copiii lor nu vorbesc inca.
Procesele ce sunt raspunzatoare de aceasta intarziere in dezvoltarea limbajului sunt cele programate biologic,ereditar sau determinate de interactiunea cu mediul si diversi factori educogeni.
Copilul se naste si se dezvolta cu amprenta sa unica in lume. Cand vorbim de dezvoltare ne referim la trei aspecte distincte :
1. Dezvoltarea fizica - si aici ne referim la greutate si inaltime, dar nu numai, ci si la modificari in structura si functiile creierului, inimii, musculaturii... toate acestea avand ecou in structurarea personalitatii viitoare, in dezvoltarea intelectului si limbajului.
2. Dezvoltarea cognitiva - sugarul incepe de pe la trei luni sa exploreze lumea. Apuca jucariile, le baga in gura, le arunca. Este un prim exercitiu al cunoasterii. Pe tot parcursul dezvoltarii lui, copilul isi formeaza si isi caleste muschiul creierului , dar si cel emotional.
3. Dezvoltarea psiho-sociala - copilul intra chiar de la varste fragede in interactiune cu lumea, cu congenerii, dar si cu adultii.
Dezvoltarea copilului este un proces dinamic. Copilul exploreaza, se joaca, invata, structurile sale psiho-motrice, afectiv-motivationale si atitudinale construindu-se intr-un perpetuum contact cu exteriorul.
Codul genetic (ereditatea) ce se transmite de la o generatie la alta reprezinta o premisa biologica a dezvoltarii ulterioare a copilului. Astfel, copilului i se transmit nu numai insusirile fizice, ci si plasticitatea sistemului nervos central, predispozitii si potentialitati. Dar ceea ce este ereditar poate fi perturbat chiar in perioada intrauterina de diversi factori care pot destructura ulterior dezvoltarea copilului, conducand uneori spre dizabilitate. Pentru unii copii factorul ereditar este determinant in evolutia ulterioara a copilului, in timp ce pentru altii, mediul si educatia putand oferi sanse deosebite in dezvoltare.
Mediul poate actiona direct sau indirect asupra dezvoltarii copilului. Poate fi favorabil unei dezvoltari in perimetrii normalului sau poate fi o frana. Copilul lipsit de factori stimulativi din partea mediului va ramane in urma din punctul de vedere al formarii muschiului mental. Important este si modul in care adultul interactioneaza cu copilul, adaptarea cerintelor sale la posibilitatile copilului.
Educatia, al treilea proces care favorizeaza sau nu dezvoltarea copilului, trebuie privita ca un mediator intre continutul ereditar si factorii din mediu. Educatia este un proces, o dirijare a copilului catre diversele stadii de dezvoltare si care implica interelatia. Ea este o actiune planificata, deliberata care urmareste formarea unui copil normal dezvoltat. Dar educatia poate prea putin cand ereditatea vine cu un profil alterat, sau cand factorii de mediu sunt ostili dezvoltarii normale. Prin educatie se pot modela predispozitiile latente date de ereditate. Primii educatori sunt cei din familie. Mai tarziu apar educatorii specializati care vin sa completeze educatia data in familie. Procesul dezvoltarii copilului se desfasoara in mai multe etape care difera atat sub aspect biologic, fiziologic,psihologic si educational.
Perioada anteprescolara (0 - 3 ani) este perioada inteligentei senzorio-motorii. Acum incep sa se formeze structurile perceptive, sa se achizitioneze limbajul. Copilul este atent chiar de la venirea lui pe lume la inflexiunile vocii. El simte nevoia de siguranta afectiva si isi manifesta iubirea prin chiot de bucurie si zambete. Inca din primele luni, prin senzorialitatea de contact (gust, miros, simt tactil) copilul invata sa perceapa mediul. Daca pana la trei luni copilul percepe la modul contemplativ, dupa aceasta varsta el actioneaza. Functiile mnezice se dezvolta. El recunoaste persoana care il ingrijeste, obiectul pe care i-l dai si pe care il manipuleaza. inca nu stie sa vorbeasca, dar asculta sunete si incearca sa imite. Copilul va trece de la tipat, la chiot, apoi la gangurit, apoi la lalatiune (silabe fara sens) si mult mai tarziu la cuvant. Intre 4 – 8 luni copilul este un fin observator al obiectelor si persoanelor. intre 12-18 luni copilul anticipeaza si actioneaza, se adapteaza situatiilor, exploreaza.
Perioada prescolara (3 - 6/7 ani) este stadiul inteligentei preoperationale. Putem vorbi de o gandire simbolica intre 2- 4 ani si o gandire preoperationala intre 4 – 6 ani. Copilul exploreaza si descopera, actioneaza si se adapteaza. Activitatea sa dominanta este jocul, iar acesta se nuanteaza pe masura ce creste, o data cu intrarea in colectivitatile de copii.De altfel, aceasta etapa este inceputul socializarii si structurarii identitatii de sine. Copilul imita, interiorizeaza diferite tipuri de conduita. Pot sa apara situatii de criza, negativism. Unii copii refuza sa imite conduite verbale si pentru ca parintii au inceput sa inteleaga limbajul mimico-gestual, acestia nici nu mai depun efort in formarea limbajului, considerand ca pana la urma copilul va vorbi, dar doar atunci cand va vrea el.
Aceste doua perioade sunt importante pentru constructia limbajului. Intereseaza atat latura fonologica a limbajului (pronuntia sunetelor), latura morfologica (insusirea de cuvinte), cat si latura sintactica (a raporturilor lingvistice intre cuvinte). Asimilarea vocabularului nu inseamna doar insusirea etichetelor lingvistice, ci actiuni care sa conduca la reprezentarea simbolica, de la cunoasterea obiectelor in toata complexitatea insusirilor, la impartirea lor in categorii, de sesizare a relatiilor de la cauza la efect. Parintii trebuie sa urmareasca relatia copilului cu obiectele, cu jocul, cu ceilalti - copii sau adulti.
Pentru ca activitatea de formare si dezvoltare a limbajului este laborioasa, trebuie ca specialistul logoped sa faca echipa cu parintele (si cadrul medical – atunci cand este cazul). Importanta este si atitudinea copilului fata de vorbire. Specialistul va incerca deblocarea parghiilor comunicarii tinand cont de modul de a fi al copilului, de preferintele acestuia.
O problema mai grava decat simpla intarziere in dezvoltarea vorbirii este ALALIA, cand limbajul este absent si acest lucru nu are o justificare prin deficit de auz sau intarziere mintala. Adeseori acesti copii prezinta dispraxie buco-linguo-faciala, astfel incat masticatia, suflarea intr-un fulg .... par lucruri imposibile. La acesti copii poate sa persiste mult timp ecolalia si jargonofazia. Alalia este o tulburare care necesita un efort terapeutic de lunga durata, in care limbajul poate sa nu ajunga la nivelul varstei cronologice (spre deosebire de recuperarea in retardul de limbaj cand prin eforturi conjugate specialist-parinte-cadru didactic limbajul se poate dezvolta pana la nivelul varstei cronologice).
Tulburarile de comunicare reprezinta - semne evidente ale dezorganizarii limbajului si acestea devin evidente dupa varsta de doi ani. Parintii trebuie sa fie observatorii evolutiei limbajului copilului si daca exista integritate organica si functionala si totusi copilul nu vorbeste, ei trebuie sa se adreseze specialistului logoped. Un cadru de comunicare afectat duce la alterarea relatiilor sociale. Interventia timpurie, adecvata varstei, va conduce mult mai rapid la insusirea codului lingvistic. Copilul nu se va simti frustrat si va putea sa intre in contact cu lumea. Specialistul logoped il va conduce pe micul pacient in lumea ludoterapiei si cu ajutorul intuitivului va construi treptat limbajul.
Cioaca Beti-Ana
Vicepresedinte Asociatia Logopezilor din Romania
