Teama de a merge la stomatolog este o problema reala cu care se confrunta atat copiii, cat si adultii, indiferent de varsta sau de cat de obisnuiti sunt cu vizitele la cabinetul stomatologic. Iar frica generala este cea legata de anestezie, mai exact, de acul cu care se face aceasta. Desi tehnica a evoluat si, in momentul de fata, exista nenumarate substante anestezice de calitate, teama pacientilor nu scade, acestia evitand pe cat posibil controlul stomatologic. Asa se face ca ajung in cabinet atunci cand este prea tarziu, iar rezolvarea problemelor presupune mai multa durere decat daca ar fi ajuns la timp la medic.
De ce este importanta anestezia?
Descoperirea anesteziei a fost un progres imens pentru medicina, ea permitand efectuarea tuturor manoperelor ce altfel ar fi fost insuportabile pentru pacient. De exemplu, extractiile, sinus lift-urile, obturatiile sau plastiile de mucoasa ar provoaca celor de pe scaun o durere cumplita, daca nu ar fi anesteziati. Exista si proceduri mai putin dureroase ca albirea sau detartrajul, in cazul carora anestezia il ajuta pe pacient sa se simta confortabil. Pentru a beneficia insa de efectul anestezic este absolute necesar ca oamenii sa accepte punctia.
Cum a evoluat aceasta procedura de-a lungul timului?
In prima jumatate a secolului XX, acele si siringile erau refolosibile si necesitau ascutire, ocazional fiind sterilizate in mod corespunzator. Seringile initiale erau de sticla si structura metalica, permitand sterilizare prin fierbere la peste 180 grade, timp de minimum 60 minute. Apoi, in anii 1960 s-au introdus acele din otel inoxidabil de unica folosinta, de diferite marimi si calibre. In ultimele decenii s-a remarcat o trecere notabila spre utilizarea acelor cu diametrul mai mic, bazata pe speculatia potrivit careia cu cat este mai mic acul, cu atat este mai redusa senzatia de durere. Inventarea acelor atraumatice in practica stomatologica a fost un real progres pentru confortul pacientilor. In ultimii 5 ani, in statele europene s-a introdus din ce in ce mai mult si tehnica inhalosedarii. Prin intermediul protoxidului de azot, pacientul poate ajunge in 5-7 minute la o stare de euforie si usoara amorteala, moment in care se poate aplica anestezia, pacientul nepercepand durerea la injectie. insa este o metoda ce nu trebuie abuzata, ea fiind mai utila copiilor peste 3 ani si persoanelor cu atacuri de panica sau fobii extreme.
Cum poate stomatologul sa ajute pacientul sa treaca peste teama de intepatura?
De-a lungul timpului s-a incercat gasirea unor tehnici de injectare si metodologii cu scopul de a diminua teama pacientilor. Primul pas este ca medical stomatolog sa inteleaga teama pe care o are pacientul. Potrivit unor studii, un medic empatic va diminua considerabil durerea, prin simple vorbe de confortare, distragerea atentiei, tonul vocii sau rabdarea. Apoi, trebuie avute in vedere aspectele tehnice, cum ar fi viteza injectarii substantei in tesuturi, tehnica anesteziei si pregatirea tesutului moale. Astfel, viteza de injectare este direct raspunzatoare de durerea pe care pacientul o poate simti in timpul anesteziei. Ideal este ca medicul stomatolog sa injecteze substanta cat mai lent. Urmatorul pas este alegerea unui ac potrivit. S-a dovedit ca acele cu canalul mai larg reduc durerea si edemul dupa injectare, datorita necesitatii unei presiuni mai mici pentru apasarea pistonului. In plus, pentru a nu simti intepatura, unii stomatologi folosesc fie spray-uri anestezice cu Xilina, fie geluri anestezice care amortesc pentru scurt timp zona. Pentru copii, s-au conceput si invelisuri pentru seringi, colorate sau in forma de animale.
Asadar, dupa cum se observa, sunt cateva metode pe care medicul interesat de bunastarea si combaterea fobiei pacientului le poate folosi. Trebuie doar sa gasiti cabinetul potrivit.
