Boala nu este doar un concept sau o realitate biomedicala, ci una bio-psiho-sociala. Diferenta dintre Illness (realitatea subiectiva a bolii, cu alterarea unor structuri si functii anatomice, fiziologice sau psihologice), Disease (realitatea biofizica a bolii) si Sickness (realitatea socio-culturala a bolii) este cea mai semnificativa din prisma pacientului.
"Este important sa stim ce tip de persoana sufera de o anumita boala si apoi cu ce fel de boala avem de-a face". Hipocrate
Boala nu este doar o sursa de disconfort somatic, ci creeaza noi dimensiuni si coordonate in existenta unui individ. Este un adevarat impas existential. Bolile nu se caracterizeaza doar prin procese patologice clar definite si obiectivate prin date clinice sau modificari biochimice, ci si prin consecinte psihologice si sociale. Diagnosticul nu este intotdeauna unul precis delimitat, iar etiologia este plurifactoriala. De aceea si terapiile sunt multiple (tratament medicamentos, psihoterapie, fizioterapie etc.)
Pentru reusita unui tratament si reintegrarea sociala a bolnavilor, profesionistii, atat medici cat si psihologi, trebuie sa cunoasca (macar sub forma unui interviu semistructurat) si sa recunoasca pacientul si sa intervina acordandu-i suportul necesar. Sa incerce sa-i determine acestuia intregul mecanism de declansare a bolii, luand in calcul si factorii psiho-emotionali impreuna cu reprezentarea mentala pe care o au pacientii asupra afectiunii, cu semnificatiile ei individuale pentru fiecare bolnav in parte, cu modalitatile de acceptare si de adaptare la boala, cu modificarile emotionale, comportamentale sau de personalitate determinate de boala. Sa cunoasca intregul traseu parcurs de bolnav, un traseu plin de semne de intrebare si de framantari interioare, avand in vedere ca din momentul diagnosticarii, persoana bolnava parcurge mai multe etape: soc, negare, revolta, minimalizare, tendinta la compromisuri terapeutice, tristete si in final acceptare.
Iar daca medicii nu pot, nu au timpul ori dispozitia necesara, sa nu ignore acest drept al pacientului, ci sa ceara ajutorul psihologului, pentru ca toate aceste trebuinte neindeplinite au efecte devastatoare: depresie, non-complianta terapeutica si reticienta prezentarii la medic.
Medicina prezentului este medicina celor 4 P: P1 – predictiva (anticipativa), P2 – preventiva, P3 – personalizata si P4 – participativa. Sistemele de sanatate trebuie sa-si reinnoiasca cat mai repede metodele in directia unei abordari cu adevarat holistice a pacientului.