Niciodata nu am fost adeptul antrenamentului cardiovascular. Principalul motiv pentru care m-am apucat de sala a fost din totdeauna acumularea de masa musculara. Pana la varsta de 17 ani am fost modelul tipic al adolescentului schilod, rahitic, caruia ii lipseste increderea in sine din cauza infatisarii sale. la un moment dat, am inceput sa merg in parc si sa incep sa gandesc altfel. Alergarea in aer liber este sanatate pura.
Prima intalnire cu antrenamentul cardiovascular a fost in timpul antrenamentelor de fotbal pe care le luam la vremea respectiva, fara sa am habar de acidul lactic, pragul aerob sau lipoliza. Imi placea, in schimb, sa joc fotbal, ceea ce am si facut, fara a realiza ca astfel imi diminuam considerabil sansele de a acumula masa musculara. Dieta era oricum alcatuita dintr-o singura gustare pe zi.
A doua si cea mai brutala intalnire a fost in momentul in care am decis ca trebuie sa inlatur cateva kilograme de bodyfat pentru a putea participa la un show de bodybuilding. Am fost lovit de crunta realitate a antrenamentelor aerobice. Trecusem deja de pragul acumularii de masa musculara si evitam deja sa alerg dupa autobuz de frica sa nu slabesc.
Nu stiam in ce ma bagasem. Habar nu aveam cum sa slabesc. A urmat o perioada de cursuri intensive pe internet, acumulare de cunostinte in domeniu, am citit tot ce apucam pe acest subiect, iar in cele din urma am reusit sa ma inscriu la acel concurs. Erau chiar nationalele de bodybuilding classic juniori. Intre timp am pierdut aproape toata musculatura pe care o dobandisem si am urcat pe scena cu 73 de kilograme, cu picioarele tremurande si timorat de regimul drastic prin care trecusem. In acel moment am avut o revelatie.
Am jurat sa nu mai fac asta niciodata, iar data viitoare sa slabesc planificat, dupa un plan bine pus la punct.
Acel plan implica sub forma antrenamentului cardiovascular alergarea in parc.
Am inceput sa merg in parc, sa imi aleg rutele viitoare, sa imi fac prieteni printre alergatorii veterani si sa incep sa gandesc altfel. Alergarea in aer liber este sanatate pura.
Acum, dupa mai bine de 6 ani de experienta, am integrat acest concept cu succes in antrenamentele mele. Nici unul nu se termina fara un exercitiu menit sa creasca ritmul cardiac, iar in weekend aleg sa alerg in parc alaturi de persoane motivate. Totul capata un alt sens atunci cand termini o tura de Herastrau si picioarele parca stau sa iti ia foc, iar tot ce te tine in viata sunt incurajarile partenerului.
Iti voi detalia in cele ce urmeaza 5 sfaturi de care ar trebui sa tii cont atunci cand te hotarasti sa faci acest pas:
- Antrenamentul cardiovascular facut in aer liber este de 10 ori mai eficient decat cel facut pe banda de alergare. Faptul ca viteza iti este impusa de aparat iti modifica radical stilul de alergare, te limiteaza la ce poate sa dea banda, elimina total sprinturile ocazionale si per total nu echivaleaza nici pe departe cu varianta in aer liber.
- Aerob inseamna in prezenta oxigenului, deci nu poti afirma acest lucru daca alergi langa alte 20 de persoane intr-o camaruta inchisa si slab ventilata.
- Alege o incaltaminte adecvata. Gleznele tale iti vor multumi mai tarziu. Talpa trebuie sa fie din spuma groasa si foarte flexibila. Aceasta actioneaza ca un sistem de suspensie pentru automobile. Daca ai incercat o masina sport cu garda joasa si amortizoare dure vei sti despre ce vorbesc.
- Nu uita de apa! Hidratarea pe parcursul efortului sustinut este esentiala. Gandeste-te ca poti pierde pana la 2 litri de apa in 60 de minute. Aceasta trebuie inlocuita cu succes in masura ca organismul tau sa functioneze la parametri normali.
-
Partenerul de alergat si o ruta prestabilita iti vor creste considerabil sansele de reusita. Nu uita de spiritul de competitie: concurati pana la primul stalp sau faceti sprinturi sporadice pentru a schimba ritmul si a elimina monotonia. De asemenea, vei putea urmari un progres daca iti notezi performantele din ziua respectiva si daca apelezi la un ceas ce iti monitorizeaza pulsul.
Date de contact:
Serban Blebea
Tel: 0757103898
