Piata de jucarii abunda de minuni pe care nici cu gandul nu le gandesti. Personal, mie, adult fiind, imi este dificil sa aleg din tonele de jucarii care mi se perinda prin fata ochilor, care mai de care mai colorate, sclipitoare si zanganicioase. Cu atat mai nedrept mi se pare sa ceri unui copil de doar cativa ani sa aleaga in fata unui raft imens de jucarii.
Dincolo de acest aspect frustrant, mi se pare la fel de halucinant sa ceri unui copil sa pastreze jucariile. Parintii mi se plang de faptul ca nicio jucarie nu rezista, ca “le strica pe toate”, de parca ei insisi nu ar fi trecut pe acolo. “Nici nu-i cumpar bine o jucarie ca in maxim juma de ora e praf!” Bun si cam ce sa faca un copil cu o jucarie? Sa se uite la ea ca la televizor?
Evident ca atunci cand pune mana pe o jucarie tentatia este sa vada cum functioneaza. Asa ca o studiaza, o manipuleaza si o dezmembreaza. Parintii ar trebui sa vada in dezmembrarea jucariilor un comportament normal. Copiii sunt curiosi, asa ca nu o fac ca sa oftice parintii, ci ca sa inteleaga niste lucruri. Curiozitatea este primul semn de inteligenta. Nici nu va imaginati cate chestii interesante realizeazi, intelegi prin dezasamblare. Asa ca, daca am o masinuta observ cum se deplaseaza prin faptul ca se invart rotile (asta este prima mare descoperire) si o pun cu fundul in sus pentru ca sunt extrem de curios cum se face asta: cum de se invart rotile? Deschid tot ce se poate deschide si descopar ca intre 2 roti exista un ax care le uneste si asa pricep de ce ele se invart impreuna! Pentru un copil acest lucru este fabulos! Uneori copiii vin sa impartaseasca parintilor descoperirile epocale: “Mami, mami uite!”
Si tocmai cand era fascinat de noua sa descoperire vine mama/tata si zice: “Iar ai stricat masinutele! Ti-am zis sa nu le mai strici! Nu o sa-ti mai cumpar niciodata nicio jucarie ca nu esti cuminte! Uite ce faci!” Cam cum credeti ca se simte un copil? Norocul este ca ei sunt atat de dorinici de cunoastere, iar nevoia de dezvoltare este atat de adanc inscrisa in ei, incat nu se descurajeaza, ci doar vor invata sa ascunda parintilor jucaria stricata.
Cum ar fi insa daca parintele, atunci cand si-ar vedea pustiul cu masinuta bucati, ar spune: “Nu prea mai seamana a masinuta, dar cred ca ai descoperit o multime de chestii interesante. Poti sa-mi spui si mie? Vrei sa incercam sa le asamblam impreuna sau incerci singur?” sau “Wow, nu m-as fi gandit ca sunt atatea bucatele intr-o jucarie. Tu ai fi crezut? Vezi de cate piese este nevoie pentru a face ceva sa mearga? Asta de unde era? Care era rolul ei?”
Cu siguranta copiii vor fi bucurosi sa va impartaseasca noile descoperiri si ati putea avea impreuna un moment bun de relationare, in care copilul s-ar simti ascultat, inteles, primit de parinte. Ulterior, dupa epuizarea lui discutiei, i-ati putea cere sa le stranga sau l-ati putea intreba daca vrea sa le mai pastreze sau nu. Copiii vor colabora cu entuziasm.
Jucariile sunt miniaturi ale realitatii, care permit copilului integrarea ei coerenta, intr-un ritm pe care si-l adapteaza ei insisi. Ele redimensioneaza realitatea la nevoile acestuia, la dimensiunea palmelor lui, facilitandu-i dezvoltarea. Jocul cu obiectele miniaturizate ii creeaza comportamentul de mai tarziu pentru obiectele reale. Spre exemplu, folosirea tacamurilor: mai intai ne jucam cu tacamurile de plastic, invatam cum se asaza la masa si invitam la un ceai toti ursuletii de plus. In doar cateva saptamani, copilul va fi capabil sa reproduca tiparul comportamental pentru o masa reala.
Daca intelegem rolul de construct al jucariilor, de facilitator al intelegerii rationale atunci vom putea sa le folosim si explicarea unor situatii de viata mai complexe, precum decesul unui membru al familiei, divortul, separarea etc. Recomand adesea parintilor sa foloseasca jucarii atunci cand doresc sa explice copiilor diverse momente de viata sau chiar emotii. “Uite tractorasul asta este ceea ce ti-a spus colegul tau, asta este colegul tau, soldatelul esti tu si asta este emotia ta. Deci nu colegul tau te-a intristat, ci ceea ce a spus despre tine” Un astfel de tablou poate sa fie extrem de util pentru gestionarea emotionala si-l poate ajuta sa inteleaga diferenta intre persoana si comportament!
Lasati copiii sa strice jucariile daca vreti sa aveti un copil sanatos psiho-emotional! Nu tineti mai mult la jucarii decat la proprii copii! Ele sunt acolo pentru a fi sacrificate si trebuie sa stiti asta chiar din momentul achizitionarii!
Sursa foto: instructables.com
