Parinti

#vocabular copii #raspunsuri autentice parinti #raspunsuri parinti #intrebari copii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Copiii intreaba, parintii raspund! Importanta explicatiilor autentice

 

Copiii incep sa puna intrebari aproape imediat cum reusesc sa stapaneasca relativ bine comunicarea. Cred ca multi dintre noi au imaginea unui tanc de 4 ani care intreaba “De ce?” la fiecare 2 minute, exasperandu-si parintii. Unele dintre intrebari pot fi de-a dreptul surprinzatoare, stanjenitoare sau chir ridicole si esti uimit cum tu, ca adult, nu te-ai gandit la asta pana acum:

  • Mami, dar de ce noi avem 2 maini si 2 picioare, iar cainele are doar 4 picioare si nicio mana?
  • Pentru ca este caine si caini au patru picioare!
  • Dar exista si animale care au 4 maini si niciun picior?

Parintii pot da astfel de exemple cu nemiluita si pot depunde marturie ca de foarte multe ori au fost pusi in situatii nu tocmai confortabile! Sigur ca, in cazul copilului, nu este vorba despre dorinta de a-si teroriza parintii, ci este nevoia lui de sens, de a intelege ce se intampla si cum se intampla lucrurile din jurul lui. Imaginati-va ca lumea se invarteste in jurul lui dupa reguli, norme pe care el nu doar ca nu le stie, dar nici nu le intelege, asa ca ce-i ramane de facut decat sa incerce sa afle, deci sa intrebe. Si lumea este mare si diversa, deci sunt multe de intrebat!

Insa nu aceste intrebari sacaietoare sunt cel mai dificil de gestionat, ci intrebarile la care adultul nu vrea de fapt sa raspunda pentru ca ascund o situatie dificila: “Mami, de ce te-ai despartit de tata?”, “Tati, este adevarat ca nu o mai iubesti pe mami? Ca iubesti pe altcineva? Dar pe mine ma iubesti?”, “Unde s-a dus bunicul? De ce nu mai vine?” etc. Adica acel gen de intrebari la care uneori nici adultul nu are un raspuns pentru el insusi, dar pentru copil, asa ca adesea se fac ca nu aud!

As vrea sa precizez ca astfel de intrebari profunde, structurante sunt extrem de importante pentru un copil, iar copilul are nevoie de mult curaj ca sa le aduca in discutie. Poate mai mult curaj decat adultul care le evita! Copilul risca sa atace un subiect dureros, vulnerabil, dificil, desi este intr-o pozitie inferioara adultului, intr-o pozitie in care raportul de forte ii este net defavorabil. Dar are acest curaj pentru ca este o intrebare care-l framanta, care-l chinuie, care poate nu-l lasa sa doarma sau sa se concentreze la teme. Sa fiti siguri ca atunci cand un copil isi asuma acest risc, inseamna ca il preocupa de mai multa vreme. Se chinuie cu aceasta intrebare de ceva timp, asa ca cere adultului sprijin, intrebarea devine un strigat de ajutor – iar adultul il ignora! Are nevoie de raspunsul adultului pentru a se linisti, pentru a se clarifica, pentru a se aseza pe dinauntru. Cele mai greu de suportat sunt situatiile neclare, cetoase, alunecoase.

Lipsa unui raspuns din partea adultului permite imaginarului copilului sa creeze tot felul de scenarii dintre cele mai fantasmagorice. “Daca mama nu mi-a raspuns, poate ca eu sunt de vina, poate ca nu sunt un copil suficient de bun si de aceea a plecat tata/bunicul etc!” Foarte multi copii isi asuma esecul cuplului sau suferinta unei situatii pentru ca nu li s-a explicat ce s-a intamplat de fapt. Astfel riscam sa-i adancim suferinta.

Cum procedez ca adult? In primul rand acceptati intrebarea, oricat de dificila ar fi! Chiar daca nu aveti un raspuns, fie cereti un pic de timp de gandire si reveniti asupra ei, fie fiti sinceri si spuneti “nu stiu”. si parintii pot sa nu stie, nu doar copiii! “Inteleg ca te preocupa problema asta, imi pare rau ca nu pot sa te ajut mai mult acum... ei bine, ca sa fiu sincera, am nevoie de cateva zile sa ma clarific si apoi am sa-ti dau un raspuns. si eu ma gandesc la asta. Dar ceea ce vreau sa stii este ca tu nu ai nicio vina! Este o chestiune care ma priveste pe mine si pe sotul meu! Nu are legatura cu tine”

Regula este ca daca un copil intreaba inseamna ca este pregatit sa primeasca adevarul, poate nu in forma lui cea mai brutala, dar intr-o forma digerabila pentru capacitatea lui de intelegere. Asa ca nu mai evitati! Nu faceti decat sa inrautatiti situatia!

Iar daca nu stiti care este animalul cu 4 maini si niciun picior - e simplu: maimuta!

  •   2015-08-25
  •  
  •   comentarii
Daniela Nicoleta Dumitrescu

Articol scris de

Daniela Nicoleta Dumitrescu

Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, Formator Metoda ESPERE®

Vezi toate articolele

Vrei sa primesti pe e-mail articole de la acest expert?

Aboneaza-te

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii