Parinti

#riscuri suzeta # dezvoltarea limbajului suzeta #beneficii suzeta #suzeta

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Suzeta – cu bune si mai putin bune

Suzeta este unul dintre accesoriile anteprescolare frecvent intalnite. Bebeii, de toate kilogramele, marcile de carucior si mandrete de mame, trag cu perseverenta de bucatica aceea de plastic, care functioneaza cel mai adesea pe post de dop.

Nu am sa insist asupra componentei medicale a acestei practici, in sensul in care orice medic pediatru va poate spune cum suzeta afecteaza dentitia, creste riscul de otite medii, de infectii – prin igiena necorespunzatoare etc. Sigur ca exista si cateva avantajele, de genul, s-a constatat ca prezenta suzetei scade riscul de aparitie al sindromului de moarte subita infantila, mentinand caile respiratorii deschise, acesta fiind de altfel unul dintre cosmarurile parentale. Vreau sa aduc in discutie insa si alte elemente, care tin mai degraba de aspectele psihologice.

Suzeta este adesea folosita in special pentru linistirea copilului, adica, cum incepe sa planga copilul si nu pare sa reactioneze la cele cateva manevre pe care le executa parintii, avem acest colac de salvare, care ne scapa de frica ca nu cumva sa auda vecinii taraboiul, dar si de posibilele traume la nivelul urechii medii. Pot sa inteleg ca este solutia cea mai rapida, dar cred ca apare riscul de a nu fi capabil sa vezi care este de fapt problema si sa trantesti rapid suzeta, fara sa intelegi ce se intampla cu copilul. Poate il strang hainutele, poate il deranjeaza ceva sub el, poate a facut pe el, poate ii e frig, foame sau, pur si simplu, se plictiseste.

Copiii nu plang gratis, plansul copiilor are rol de a trasmite ceva, de semnalizare a unui discomfort fizic sau emotional. Ei incearca sa spuna, sa comunice ceva, ori tocmai aceasta oprire rapida a plansului impiedica sa vezi despre ce este vorba. Practic, nu mai sunt in relatie cu copilul, pentru ca dialogul este intrerupt si pun intre noi suzeta, blochez drumul copilului catre mine prin ea. Copilul va intelege ca practic nu este ascultat, nu este inteles, ca parintele il abandoneaza suzetei, tocmai cand ii este greu, asa ca va incepe sa-si caute singur suzeta atunci cand va simti un disconfort. Ma tem ca acest comportament afecteaza calitatea relatiei parentale, indeparteaza copilul de parinte.

Un alt risc este legat de faptul ca intarzie dezvoltarea limbajului: am vazut foarte multi copii de 2, 3 si chiar 4 ani (adica exact perioada de expansiune a limbajului) cu suzete, care atunci cand doreau sa exprime ceva, scoteau un mormai si eventual gesticulau cererea, dar cu gura blocata, iar in momentul in care se scoatea suzeta pentru a permite verbalizarea, copilul plangea. Greseala frecventa pe care o fac parintii este ca raspund acestui mormait, adica satisfac cererea copilului, intarindu-i comportamentul de nonexprimare, intarziind exersarea si fixarea cuvintelor. Recomandarea ar fi ca, chiar daca intelegi ce vrea copilul pentru ca iti indica obiectul, sa nu-l dai pana nu scoti suzeta si repeti de cateva ori cuvantul, iar copilul emite un sunet, o silaba, ceva. Copiii cu intarzieri in limbaj sunt adesea copiii care au folosit suzeta de mici si multa vreme.

 

Fixatiile la nivelul stadiului oral sunt deja o consecinta clasica a hiperstimularii orale. Ce inseamna asta? Ca reusesc sa creez un reflex conditionat intre nivelul de anxietate si ceva in gura. Asa cum spuneam mai sus, copiii, pe masura ce cresc, isi iau singuri suzeta, atunci cand nu se mai simt confortabil sau chiar pe un fond de relaxare, ceea ce inseamna ca deja s-a instalat o dependenta. Daca copilul cere suzeta, desi este linistit, se joaca, este aparent cu toate nevoile fizice satisfacute, este un semn ca s-a creat legatura intre starea de bine si a avea ceva in gura. Mai tarziu, ca adult, acest lucru poate avea ca si consecinta resimtirea unei nevoi nestapanite fie de a mananca ceva, de a fuma, de a bea ca atunci cand simte ca nu mai poate gestiona o problema emotionala, spre exemplu tristetea, dezamagirea sau chiar anxietatea. Cu alte cuvinte, se creeaza o baza serioasa pentru viitoarele dependente.

Din punctul meu de vedere, incepand cu un an, un an si jumatate, este bine ca parintii sa inceapa sa limiteze prezenta suzetei. Sunt copii care renunta natural la ea, ceea ce este evolutia fireasca, dar daca un copil refuza cu suferinta sa renunte la suzeta si are peste 3 ani, parintii ar trebui sa acorde mai multa atentie acestui comportament. In primul rand, sa incurajeze exprimarea copilului, sa-l sustina emotional atunci cand plange si sa astepte sa se linisteasca fara sa mai apeleze la suzeta, sa-i distraga atentia atunci cand o cere, sa scoata suzeta treptat, prin limitarea accesului si prin reducerea timpului de folosire, sa aiba rabdare si incredere.

Sursa foto: pixabay.com

  •   2017-05-10
  •  
  •   comentarii
Daniela Nicoleta Dumitrescu

Articol scris de

Daniela Nicoleta Dumitrescu

Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, Formator Metoda ESPERE®

Vezi toate articolele

Vrei sa primesti pe e-mail articole de la acest expert?

Aboneaza-te

Articole din parinti

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii