Parinti

#frica de mare #fobii copii #vacanta copii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Frica de mare a copiilor mici

Vara vine cu parfumul ei de vacanta si dorinta de balaceala. Majoritatea parintilor isi imagineaza ca a merge la mare este extrem de distractiv pentru copii, asa ca ne facem bagajele si ne aruncam in mare. Problema apare atunci cand copilul incepe sa se contorsioneze de plans in fata imensitatii marine, existand riscul sa strice tot cheful de vacanta.

In primul rand, frica este o emotie normala. Un copil care nu manifesta niciun fel de frica poate sa fie chiar suspect de autism, de ex. Adica, inexistenta frici este mai degraba o chestiune care tine de patologic, nu de normalitate. Frica este cea care ne apara, ne protejeaza, asa ca este absolut firesc ca unui copil de cativa ani, si chiar mai mic, sa ii fie frica, mai ales de ceva necunoscut si mare… adica exact cum este marea.

Psihologii descriu chiar cateva etape evolutive ale fricii, pe care parintii este bine sa le cunoasca. Pana intr-un an, copiilor le este frica sa nu cada, de zgomote puternice, de miscari bruste. Apoi, pana pe la 2 ani, apare frica de obiecte si fete noi, de baie, de separare, de zgomot. Intre 2 si 4 ani, avem frica de intuneric, de animale, de insecte, de masti, de toaleta (si mai ales de caderea apei in vasul de toaleta), de straini, frica de a dormi singur – chiar daca initial dormea in patutul lui. In perioada prescolaritatii, apare si frica de mostri, de fantome, de supranatural (ca urmare a lecturarii povestilor), de fulger, de tunet, de doctor (si desigur aici avem dentistul), de lift, de scari (mai ales rulante), de animale. Odata cu inceperea scolii, apare teama de esec, de respingere, de violenta, de boala si chiar de moarte.

Sigur ca nu este obligatoriu ca un copil sa manifeste toate aceste frici si in ordinea mentionata. Dar daca el va dezvolta una dintre ele, este bine ca parintii sa-si aminteasca faptul ca acestea fac parte din evolutia sa fireasca si ca multe dintre ele se vor stinge de la sine. Din pacate, greselile parentale fac ca acestea sa persiste sau chiar sa se accentueze.

Una dintre cele mai frecvente greseli este fortarea comportamentului de confruntare cu frica. La cativa ani, frica este irationala, asa ca nu poate fi confruntata de copil, nu poate fi explicata, plus ca mesajul pe care acesta il va percepe este ca nu se poate baza pe parintii lui in momentele de criza. Frustrarea sau chiar furia parintilor poate doar sa accentueze frica existenta. Pentru un copil care este total dependent de protectia si ingrijirea parintilor, acest tip de comportament nu face decat sa creeze baza viitoarelor tulburari emotionale.

Revenind la mare si la soare, ce facem atunci cand plange un copil in fata marii? Daca este inca purtabil in slinguri, carpe, esarfe - puteti intra in apa asa, pentru ca este un mediu securizant pentru el si sa micsorati treptat distanta dintre piciorusele lui atarnande si apa. Daca plange - nu fortati! Are timp sa se obisnuiasca! Daca este mai maricel, puteti intra cu el in brate si tot treptat faceti acomodarea.

Apoi, va puteti juca in nisip acolo unde se simte el in siguranta si apoi va apropiati incet de malul apei. Va puteti aseza in sezut pe malul apei, cu copilul in brate, atat cat apa sa va atinga glezna, urmand ca progresiv sa va afundati mai adanc in apa. Va puteti ajuta de jucariile preferate care sa-I creeze un confort emotional.

Nu va faceti un obiectiv din a acomoda copilul cu apa, mai ales daca stati doar cateva zile. Presiunea va fi foarte mare si riscati sa stricati si vacanta si viitorul lui de inotator. Lasati-l sa observe, sa priveasca ceilalti copii, sa se apropie in ritmul lui. Respectati-i propriul ritm, propriul corp, propriile emotii.

Sursa foto: kuleuven.be

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  
  •   comentarii
Daniela Nicoleta Dumitrescu

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea