“Legati centurile, va rog, umeaza decolarea, vom ateriza la Amsterdam in aproximativ 2h30’. Priveam pe geam cu ochii atintiti spre nicaieri in timp ce in minte mi se derulau o mie unu scenarii, cel putin. Imi voi gasi job repede, imi vor placea locurile si oamenii, imi va lipsi Romania cu tot ce insemna ea?
“Cuplati, va rog centurile, pregatim aterizarea „Daca tot am luat o pauza de la ‘acasa’, nu o fi cel mai intelept lucru, sa facem acum un copil? Stiam sigur ca P. are acest gand de mai multa vreme. Stiu sigur, asadar ca el va fi extaziat de ideea mea. Pana sa aterizeze avionul, eram si eu incantata de ideea mea.
Pregatirea de sarcina
Buuun! Gata, ne-am hotarat! Vrem un copil! Da’ stai asa, sa intreb daca trebuie sa ne investigam, ca, nah, suntem oameni responsabili!
Aaaa, cati ani aveti? 27? Nu e cazul! Succes, ne auzim cand apar cele doua liniute!
Ce e de facut?
Tot la medicul de familie ma prezint: sunt insarcinata!
Bun! Trebuie sa va ia in evidenta o moasa. Aveti aici adresa, va faceti programare, prima consultatie se face la 10 saptamani de sarcina. Va calculati cand e si sunati pentru consult, atunci se confirma si sarcina!
A, pai stati asa dar eu ma gandeam sa ma duc la un ginecolog, macar asa ma vada o data!
In niciun caz! Bucurati-va sa nu ajungeti sa va vada vreun ginecolog, ca aia inseamna ca aveti o sarcina cu probleme!
La cele 5 saptamani ale mele, zic sa sun la moasa: Stiti, am inteles ca prima programare trebuie facuta la dvs, cam la 10 saptamani de sarcina. Dar ma gandeam, nu pot sa vin la 6? Poate o ecografie transvaginala, asa sa vedem ca s-a lipit embrionul.
A nu, noi nu facem ecografii, va povestesc cand ne vedem schema dar stati linistita, daca s-a lipit o sa fie si la 10 saptamani tot lipit!
Mda, bine, ne vedem pe 8 iunie atunci!
Monitorizarea sarcinii
In primele 6 luni, ne vedem o data pe luna, apoi de la 6 la 8 luni la doua saptamani si in ultima luna, saptamanal.
Faceti 2 ecografii, la 20 si 30 de saptamani, aveti aici adresa centrului unde se fac. Analizele de sange, le faceti acum, le repetam doar daca sunt suspiciuni. Un test de diabet gestational mai facem, mai incolo, dar pe ala il faceti aici, oricum. Si monitorizam, la fiecare intalnire tensiunea, greutatea corporala si ascultam cu doppler bataile inimii. De protocolul nasterii vorbim mai aproape.
Ajunsa la centru de ecografii, observ afisul din sala de asteptare, scria in engleza, asta ca sa nu se faca strainul de mine ca nu intelege: “Ecografiile se fac doar in scop medical, nu efectuam decat ecografii 2d, va rugam nu insistati pentru ecografii 3d, nu dam cd-uri sau poze” Acum, ca am stabilit-o si pe asta mi-am vazut linistita de urmatoarele luni de sarcina.
Se apropie momentul
Asa, ca ati ajuns in luna a 7, haideti sa va povestesc despre nastere. Aici aveti instructiunile. Dvs, stiti ati fost monitorizata de echipa roz, din care fac parte 4 moase, una dintre ele va va asista la nastere, in functie de disponibilitate.
Eu va recomand sa nasteti acasa, ne sunati cand aveti contractii regulate la 5 minute, nu mai devreme.
Ceeeee? Acasaaaa? Eu nu vreau acasa, nasc la spital!
Sa stiti ca primiti de la asigurator cam tot ce aveti nevoie, inclusiv un “cover” sa-l puneti pe pat, sa nu murdariti.
Nu, multumesc, eu vreau la spital. A, si vreau si epidurala.
Pai in acest caz, nu va mai ajutam noi, nu mai este nastere naturala. Daca optati pentru epidurala, ‘it’s a vaginal birth’ si este un act medical, va ajuta medicul de garda. Eu va recomand sa va mai ganditi!
M-am gandit, deci da, vreau o de-aia, pe limba mea naturala cu epidurala.
Si am ajuns in saptamana 40 si bebelusul nostru niciun semn. De acum, moasa imi pipaie abdomenul de 2 ori pe saptamana si isi da cu presupusul si culmea nici nu greseste: e micut copilul, maxim o sa aiba 3 kg, dar deja nu mai are loc, probabil ca sunteti mica si dvs, noi suntem invatati cu copii lungi si spre 4 kg, e pozitionat destul de bine. Sa faceti o monitorizare fetala la spital sa vedem in ce stare e. Dupa 41 de saptamani, puteti cere inducerea nasterii, dupa 42 de saptamani, in cele mai multe cazuri e deja indicatia noastra, dar altfel, poate sta si pana la 43.
Am inteles, da, vreau o inducere de-aia.
Nasterea
Ora 8, duminica seara: 41 saptamani si 3 zile ne prezentam la spital.
Ora 20.30: vine medicul de garda sa faca cunostinta cu noi, aplica local gelul cu oxitocina (banuiesc) imi monteaza pe abdomen aparatul de monitorizare fetala, exprimandu-si parerea: sper sa se declanseze travaliul si sa fie dilatatie optima in urmatoarele 10-12 ore.
Ora 5 dimineata: Buna dimineata, eu sunt sefa sectiei de nu stiu ce, am venit sa vorbim cu dvs! Travaliul nu merge foarte bine, dilatatia este foarte mica, bebe da semne de stres fetal, este posibil sa ajungeti la cezariana, vreau sa va asigur, ca daca vom ajunge aici, sunteti pe maini bune, sa stati linistita. Este important acum, sa facem si analizele de sange ale bebelusului, sa vedem exact starea lui reala, cat timp il mai putem lasa pana intervenim.
Dupa nedumerirea care mi se citea pe fata, de genul ‘dar bebelusul e in mine, cum naiba ii luati sange?’ a completat: introducem un dispozitiv si il zgariem un pic pe cap sa curga cateva picaturi de sange si ii interpretam repede analizele.
Hmm, mi se pare cam complicat, haideti sa facem direct cezariana.
Cum sa facem cezariana? Este o operatie de gradul 2, sunt sanse mari intr-adevar sa ajungeti acolo, dar eu nu pot justifica la acest moment o cezariana. Vreau sa fiti pregatita, in cazul in care ajungem aici, dar poate aveti noroc.
Asa noroc mai rar! Paris, te rog, fa rost de un accent mai bun si cuvinte mai alese, de-alea cu safety first, ca poate nu intelege din engleza mea ca nu ma intereseaza pe unde iese bebelusul.
Analizele de sange au iesit bine, rupem membranele si aplicam local a doua doza de gel. Sa stiti ca nici nu poate fi vorba de epidurala, ca nu am putea sa monitorizam corect fatul, ceea ce este esential.
Ora 9: Gata, ne pregatim de nastere! Tatal, va rog, puneti-i o compresa pe frunte, ridicati-i perna, poate vrea sa bea apa, clatiti compresa si aplicati-o iar. Vreti sa faceti poze?
Te rog, Paris nu raspunde, ca raspund eu: Aaaa, nu, nu vrea, el ramane la capul meu.
Si a facut ochi
Ora 9.20: Felicitari! Aveti un bebelus de nota 10! Uitati ce frumos e! Va sta pe pieptul dvs cam 40 minute, mai lasam si cordonul un pic.
Aha, frumos nu pot inca sa ma pronunt daca e, dar parca ar merge sters un pic!
Nu, nu, asa, cum s-a nascut! E important contactul skin to skin. Daca nasteati prin cezariana, atunci copillul era asezat pe bustul gol al tatalui. Asa, acum rog tatal sa taie cordonul ombilical, uitati foarfeca!
Tatal a sarit ca ars: nu nu, nu vreau, mi-e teama, colectam si celule din cordon, sa nu gresesc ceva!
Bine, dar n-as vrea sa se supere bebelusul pe mine ca-l separ de mama, dvs sunteti tatal ii trece mai repede supararea.
Ora 10: Tatal, haideti sa spalam bebelusul si sa-l imbracati.
Dar eu nu am pus niciodata mana pe un copil, nu stiu nici cum sa pun pampersul asta.
Va aratam noi, suntem langa dvs, dar noi nu punem mana pe copilul dvs.
Ora 11: Mama, va simtiti bine, da? V-am adus micul dejun! Dupa ce mancati, haideti sa faceti un dus, sunteti in stare, da? si apoi va comandam un taxi.
Ora 13: Am ajuns acasa toti 3. si acum, ce naiba facem?
Tu stii ceva despre bebelusi? ma intreaba serios Paris.
Nimic, am citit vreo 2 articole si cam 10 pagini din „Mama si copilul”, ca oricum nu intelegeam nimic. Macar tu stii sa ii pui un pampers. Tot e ceva!
Mmmnnda, hai ca o sa fie bine! Vrei sa iti fac ceva de mancare?
Citeste continuarea articolului aici.
