Aceste intrebari mi-au fost puse intr-una dintre sedintele de psihoterapie de catre un client. Evident ca fiecare cuplu are pe parcursul existentei sale diferite situatii problematice care sunt mai bine sau mai putin bine rezolvate de cei doi parteneri. Modalitatea in care reusesc sa isi rezolve propriile probleme si felul in care se raporteaza unul la celalalt se traduce prin abordarea sanatoasa sau nesanatoasa a relatiei de cuplu. De asemenea, conteaza foarte mult si istoricul personal al fiecaruia, acesta putand sa interfereze interactiunii cu partenerul sau partenera.
Debutul unei relatii de cuplu presupune nevoia celor doi de a fi mai tot timpul impreuna, de a isi petrece cat mai mult timp cu scopul de a se cunoaste cat mai mult, de a se descoperi unul pe celalalt. in timp, aceasta nevoie dispare deoarece relatia devine o realitate pentru cei doi, legatura emotionala si intima este deja creata, dar cei doi tot isi vor petrece mult timp impreuna.
In momentul in care problemele personale interfereaza la acest nivel se poate crea o relatie problematica de tip simbiotic. Aceasta relatie simbiotica se caracterizeaza prin credinta ca cei doi sunt o singura persoana, fiind folosit tot timpul apelativul “noi”, in loc de “eu”. Cel mai des este descrisa ca fiind o relatie sufocanta din care unul dintre parteneri va ajunge sa isi doreasca sa evadeze.
Alt tip de relatie problematica este aceea in care cei doi parteneri nu se percep ca fiind doi adulti capabili de a se descurca singuri, ci il percep pe celalalt ca fiind neajutorat si incapabil de a reusi sa faca ceva singur sau singura (spre exemplu sa poata sa isi faca de mancare sau sa poata sa mearga singura la cumparaturi). Aceasa este o relatie destul de comoda la inceput pentru ca cine nu isi doreste sa aiba la dispozitie pe cineva care sa ii satisfaca toate dorintele sau, in functie de caz, sa aiba puterea de a face tot si a fi cel mai bun? Ei bine, in timp apare si nevoia de a face singur sau de a nu mai face mereu. In acest moment apar si problemele deoarece cel care se razgandeste si isi doreste altceva va fi perceput de celalalt partener ca tradator.
Al treilea tip de relatie problematica (relatii distantate) este acela in care cei doi parteneri permit ca alti membrii ai familiei (parinti, proprii copii etc), prieteni, amanti, colegi de munca etc. sa intre in relatia lor si sa le medieze interactiunea. Rezultatul acestui tip de interactiune este acela ca cei doi parteneri ajung sa se distanteze si astfel cuplul se va rupe pana la urma.
In finalul acestui articol va propun sa reflectati la ce inseamna o relatie sanatoasa si ce presupune aceasta. Atunci cand va doriti sa demarati o relatie sanatoasa sau sa va salvati relatia existenta, cea mai buna cale este sa va vedeti partenera sau partenerul ca fiindu-va egal/a, amandoi aveti libertate, dar este important sa va simtiti si atasati unul fata de celalalt, sa aveti incredere sa vorbiti despre propriile probleme, dar si despre cele ale parterului sau partenerei, despre nemultumiri, dorinte, nevoi etc. Relatia de cuplu nu inseamna lupta si nevoia de a te apara, ci este bazata pe incredere si armonie, pe senzatia de bine si siguranta.
In momentul in care simtiti ca propriile probleme devin greu de gestionat si interfereaza in relatia cu partenerul sau partenera este de preferat sa apelati la sedintele de psihoterapie. Acestea se pot desfasura individual sau pot fi de cuplu, beneficiind si partenerul sau partenera de rezolvarea propriilor probleme.
