Competentele emotionale presupun achizitionarea unor deprinderi si comportamente specifice in urmatoarele directii: intelegerea emotiilor, expresivitate emotionala, capacitatea de a reactiona adecvat fata de manifestarile emotionale ale celorlalti.
Exprimarea si intelegerea propriilor emotii si a emotiilor celorlalti, de la emotiile primare (bucurie, frica, manie, tristete) la cele mai complexe (mandrie, rusine, vina), constituie competente specifice domeniului emotional. Copilul invata sa le simta, invata sa le exprime si sa le recunoasca.
Dezvoltarea competentelor emotionale in functie de etapele de varsta
Perioada 0 – 2 ani
Copiii exprima inca de la nastere emotii, de exemplu, un zambet spontan care la 3-6 saptamani se transforma in zambet social. In aceasta perioada exprimarea emotionala se realizeaza cel mai frecvent prin plans.
Principala achizitie din punct de vedere emotional in primele 6 luni de viata este sentimentul de frica. Aceasta se manifesta prin frica de persoane straine. La 5-6 luni, copilul este capabil sa distinga persoanele cunoscute de cele necunoscute si pe acestea din urma le respinge intorcand privirea sau refuzand sa fie luat in brate.
In primele 24 de luni, reglarea emotionala se realizeaza prin comportamente de genul suptul degetului sau cautarea suportului din partea adultului, de exemplu, privire, suport fizic).
Citeste si
Perioada 2 – 4 ani
Intre 2 si 4 ani, copiii incep sa vorbeasca despre propriile emotii.
La aceasta varsta identifica si diferentiaza expresiile faciale ale emotiilor de baza (furie, tristete, frica si bucurie). Tot acum copiii manifesta frecvent accese de furie si teama de separare.
Copiii de la 2-4 ani se angajeaza in lupte pentru putere, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la aparitia acceselor violente de furie.
In aceasta perioada, copiii incep sa inteleaga cauzele emotiilor de baza.
La varsta de 2-4 ani, copiii nu reusesc sa inteleaga ca ceea ce cauzeaza o emotie este interpretarea si evaluarea unui eveniment sau situatii de catre o persoana si nu situatia in sine. Ei pot intelege doar ca evenimentele sunt cele care cauzeaza emotii. Tot in aceasta perioada, copiii apeleaza si la strategii comportamentale de autoreglaj emotional precum cautarea suportului adultilor si cautarea proximitatii (aproprierii) fizice ale adultilor.
Perioada 4 – 5 ani
Identifica si diferentiaza expresiile faciale ale mai multor emotii, precum furie, tristete, bucurie, rusine, mandrie, vina.
Identifica si diferentiaza emotiile si pe baza altor indici decat expresiile faciale, de exemplu tonul vocii.
In aceasta perioada pot categoriza emotiile in pozitive (“bune”) sau negative (“rele”). Intre 4 si 5 ani, copiii manifesta interes in exploatarea emotiilor celorlalti (“mami, de ce plangi?” sau “de ce esti trist, tati?”).
Copiii utilizeaza etichete verbale pentru diverse trairi emotionale care se diferentiaza mai greu intre ele, de exemplu “nu sunt suparat, sunt ingrijorat”. Evalueaza corect majoritatea emotiilor, insa atribuie cauza emotiilor unor factori externi mai degraba decat unor factori interni; nu inteleg inca faptul ca emotiile sunt cauzate nu de situatiile de viata, ci de interpretarea cognitiva a situatiilor de viata. La aceasta varsta nu pot intelege faptul ca o persoana poate simti doua emotii in acelasi timp (de exemplu, o persoana poate fi trista si furioasa). Intre 4 si 5 ani, copiii incep sa inteleaga impactul pozitiv si/sau negativ al exprimarii diverselor emotii.
Acum incep sa inteleaga si ca acelasi eveniment poate fi o sursa de emotii diferite pentru persoane diferite, de exemplu, castigatorul concursului e fericit, iar cel care a pierdut e trist. Sunt capabili sa amane o recompensa imediata, dar mica, pentru o recompensa ulterioara unei activitati, dar mai substantiala, de exemplu, “in loc de o bomboana acum, mai bine o felie de tort dupa ce aranjez toate jucariile la locul lor”).
Copiii de 4-5 ani tolereaza trairile de frustare care nu au o solutie imediata, de exemplu, daca sunt in autobuz si le este foame pot astepta fara sa se enerveze pana la oprirea autobuzului. E perioada in care interiorizeaza regulile (regulile de comportament in diverse situatii sociale sau pe cele legate de ritualuri de familie si se supun cu usurinta lor, ceea ce inseamna ca reglarea emotionala se realizeaza mai usor.
Copiii incep sa aplice singuri strategii eficiente de reglere emotionala precum: identificerea de solutii adecvate la problemele cu care se confrunta, rationalizarea sau minimanizarea.
De la 5 la 7 ani
Datorita dezvoltarii intense a limbajului, in jurul varstei de 5-7 ani, copiii pot identifica si denumi majoritea emotiilor.
Copiiilor de 5-7 ani nu le plac esecurile si devin critici cu ei insisi; este recomandata stimularea competitivitatii cu ei insisi si nu cu alti copii.
Copiii de aceasta varsta pot manifesta teama de separare cand nu sunt alaturi de persoanele semnificative din viata lor in situatii critice, de exemplu, cand schimba gradinita sau cand dorm in alta parte decat acasa. Cea mai importanta achizitie in aceasta perioada este dezvoltarea empatiei, adica a abilitatii de a fi interesat si de a intelege emotiile celorlalti.
Copiii de 5-7 ani incep sa isi formeze simtul moralitatii si inteleg termeni abstracti ca: onestitate, corectitudine, moralitate. In acesta perioada inteleg ca emotiile sunt cauzate NU de evenimentele externe sau de situatii in sine, ci de interpretarea cognitiva a acestora, adica de ceea ce gandim noi despre ele.
Copiii de 5-7 ani sunt capabili sa isi elaboreze propriile reguli de reglaj emotional in diverse situatii de joc, de interactiuni sociale si uneori aceste reguli sunt complexe. Desi la aceasta varsta copiii apreciaza prietenii de aceeasi varsta, continua sa apeleze la adulti (mai ales la parinti) pentru ajutor si ghidaj emotional.
Cititi aici continuarea articolului.
Ionut Ghiugan
Psihoterapeut
E-mail: contact@lapsihog.com
