Cred ca totul se rezuma la asumarea cu realism a contextului in care ne aflam si la mizele pentru care (vrem?) sa luptam.
Contextul poate fi privit, inainte de toate, temporal. Una e sa fii angajat de o luna, alta de 10 ani.
Pentru ca sunt cu totul diferite pozitiile de pe care lupti (dasta daca nu cumva lucrezi intr-un domeniu in care ”rata de improspatare” e atat de mare incat trecerea timpului subrezeste rapid capitalul de putere si imagine; precum industriile creative, de pilda, unde 5-7 ani s-ar putea sa te scoata pe tusa daca nu ai facut un salt calitativ valoros!)
Sfat: Priveste cu atentie la calitatea oamenilor din jurul tau si la raporturile informale dintre acestia. Fa-ti „aliante” si cultiva-i pe cei care au influenta pe termen lung, in loc sa „te irosesti” cu „pionii” care vin si pleaca.
Acelasi context trebuie privit, apoi, din perspectiva regulilor care-l guverneaza. Problemele apar indiferent daca mediul de lucru este reglementat de legi nationale si de contracte de munca ”pe ramura” ori de anexe la contractul individual, Regulamente de Ordine Interioara, Coduri de Conduita si asa mai departe. Mai presus de orice, suntem oameni si nu roboti, care – oricat de corecti am vrea sa fim si oricat de mult am respecta ceea ce am semnat la angajare – suntem supusi greselii.
Sfat: Nu te baza total pe documente! Tine minte ca „pana la Dumnezeu, te mananca sfintii” si ca „Dreptatea umbla cu capul spart”! Cu alte cuvinte, chiar daca stii ca esti aparat de lege sau „acoperit cu hartii”, decizia de aplicare a ceea ce scrie in ele o ia tot un om: seful tau, directorul de Resurse Umane etc. Iar daca vor sa tergiverseze lucrurile, o vor face pana cand s-ar putea sa pleci. Nu, mai bine, eviti tu birocratia? Cat despre un proces impotriva fostilor tai angajatori, gandeste-te de doua ori daca vrei sa-l deschizi: e lung, obositor si, se pare, costisitor!
Ajungem la mize. In general, ele sunt doua, mari si late: banii si pozitia (=„ce scrie pe cartea de vizita”). Trebuie sa stii foarte clar cat de mult ti le doresti si cat esti dispus sa faci pentru ele.
Sunt oameni pentru care un job – chiar daca a fost obtinut cu greu – e doar un loc de munca la care pot renunta, in timp ce, pentru altii, a demisiona e de neconceput (oricate „mizerii” ar avea de inghitit), iar a fi concediat e sfarsitul lumii. Primii sunt fie niste oameni puternici si relaxati, fie niste inconstienti. Secunzii sunt oamenii cei mai de incredere pentru sefi (mai ales din punctul de vedere al volumului de munca si al responsabilitatilor pe care li le pot aloca), dar pot fi, pentru tine, cei mai agresivi, aparandu-si „teritoriul”.
Sfat: Afla cat mai curand valorile personale ale celor din organizatia ta! Vezi ce-i motiveaza si identifica-le punctele forte, dar si slabiciunile. Si unele, si altele ar putea sa te ajute candva sau, dimpotriva, sa lucreze impotriva ta.
Vorbind tot despre mize, e un truism ca unii ar face orice pentru a urca in ierarhie, la fel cum altii ar fi fericiti sa iasa la pensie de pe aceeasi pozitie din prezent. Nu trebuie sa te uiti zilnic la Discovery ca sa intelegi ca in orice ecosistem exista o stratificare. si nici nu trebuie sa fii doctor in management ca sa stii ca exista angajati-hiena sau colegi-soricel. Iar ce au acestia in comun este… coada pe care pot fi calcati. Sau, mai bine, nu.
Sfat: Stabileste-ti obiectivele ierarhice pe termen mediu si scurt! Respecta-ti colegii indiferent de statut, pentru ca nu se stie care iti va deveni sef si care iti va ramane subaltern. Si intr-un caz, si in celalalt, vei avea nevoie sa fie cu tine, nu impotriva ta.
Cat despre sinceritate versus minciuna, despre a-i spune unui om ceea ce vrea sa auda, nu uita niciodata ca exista un revers al medaliei si, mai ales, nu uita de efectul de bumerang. Primul se refera la faptul ca, mintind chiar si prin omisiune sau atenuand un adevar, s-ar putea sa te incarci cu emotiile negative pe care nu le-ai exprimat prin cuvinte.
Sfat: Spune tot ce ai de spus, dar intr-o maniera clara si eleganta, fara patima! Astfel, fie te debarasezi de ceea ce te framanta, lasand problema spre rezolvare interlocutorului tau, fie impartiti rezolvarea ei la doi. Ceea ce o face mai usoara.
Bumerangul poate sa te loveasca atunci cand nu te astepti si, de regula, dupa mai mult timp. Dar asta poate fi o platitudine. Ce trebuie sa te preocupe cu adevarat este faptul ca, avand succes cu minciunelele pe termen scurt, s-ar putea sa te transformi, fara sa-ti dai seama, intr-un mitoman cronic si, mai rau decat atat, aceasta tara sa se extinda si in afara vietii tale profesionale: azi o sa-l trombonesti pe cel mai bun prieten, maine pe mama, poimaine sotia.
Sfat: Oricat ti-ar fi de greu, asuma-ti rolul de adult matur, sincer si curajos. Iar daca vrei cu adevarat sa obtii rezultate folosind cuvintele, citeste despre manipulare: ea este diferita de minciuna si, in plus, iti poate aduce si satisfactii intelectuale, pe langa cele financiare sau legate de pozitia obtinuta.
Si, pentru a ramane pana la final in metafora vietii profesionale privite ca un camp de lupta, pentru a indemna la mai putine „razboaie” si la mai multa pace (mai ales cu sinele!), mi-ar placea sa inchei cu un citat pe care il las cititorilor sa-l pritoceasca: „Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.” (Nicolae Iorga)
Date de contact:
Marian Enache
Creative Trainer
E-mail: ianenache@gmail.com
