Ce inseamna din punct de vedere logopedic "a vorbi"?
Conform Dictionarului de Logopedie, a vorbi inseamna „formarea si dezvoltarea capacitatii de exprimare orala”, iar aceasta implica:
-
formarea unui vocabular;
-
organizarea contextelor de comunicare (lexic, pronuntie corecta, intonatie, sintaxa);
-
folosirea expresiei corporale si atitudinale adecvate situatiei de comunicare;
-
exprimarea propriilor opinii, sentimente.
In terapia logopedica exista vorbire independenta si vorbire reflectata.
In cadrul vorbirii independente, logopedul cere copilului sa povesteasca, sa recite, sa cante, sa denumeasca imagini. Se noteaza:
- sunetele la care copilul intampina dificultati;
- tipul tulburarilor;
- modul de recitare;
- ritmul;
- melodicitatea vorbirii;
- respiratia
- respectarea structurilor logice ale povestirii.
In vorbirea reflectata vorbim de capacitatea de a reda prin imitatie, copilul trebuind sa imite silabe directe, indirecte, logatomi (n.r - cuvânt artificial monosilabic, fara semnificatie, format din trei sunete), cuvinte, propozitii. Logopedul noteaza:
-
daca sunetul e omis, inlocuit sau deformat;
-
daca este o vorbire sacadata, lenta, cu pauze;
-
daca exista o vorbire stocatto (spasmodica, in care fiecare silaba este pronuntata separat);
-
daca exista vorbire telegrafica (prescurtata, cu omiterea prepozitiilor si conjunctiilor, articolelor, constand in principal fie doar din substantive, adjective sau verbe).
A face terapie logopedica presupune a cunoaste traseul ce trebuie urmat:
Etapa pregatitoare:
- cunoasterea copilului;
- anamneza (antecedentele);
- diagnosticul complex;
- inlaturarea negativismului;
- crearea dorintei de a comunica;
- crearea increderii in sine;
- familiarizarea cu mediul;
Etapa terapiei propriu-zise are doua subdiviziuni
- Generala - dezvoltarea motricitatii aparatului fonoarticulator, a respiratiei verbale si neverbale corecte, educarea auzului fonematic
- Specifica - obtinerea sunetului de corectat, emiterea sunetului, introducerea lui in silabe, in logatomi, in cuvinte mono, bi, tri sau polisilabice, in diferite pozitii.
Etapa consolidarii si fixarii sunetului
Etapa automatizarii – propozitii, texte, ghicitori, proverbe, citirea la scolari.
Exercitii logopedice folosite in respiratie
Cand vorbim despre actul vocal implicat in vorbire ne gandim la doua aspecte implicate:
- respiratia;
- fonatia.
Respiratia este un act reflex care presupune schimburi gazoase necesare vietii si are doua faze distincte:
- inspiratia;
- expiratia;
Inspiratia in fonatie este fie nazala, fie buco-nazala. Dinamica inspiratiei pregateste actul fonic.
Expiratia este un act pasiv.
In emisia sunetului se produce o crestere a presiunii subglotice care actioneaza asupra coardelor vocale.
In expiratie, sunetul laringeal trece prin glota, cavitatea laringo-bucala, cea nazo-faringiana, prin orificii si peste obstacole, toate acestea contribuind la formarea vocii si emisia sunetului.
Uneori, distorsiunile sunetului sunt cauzate de nedezvoltarea motricitatii respiratorii. Corectarea acestei motricitati trebuie adaptata particularitatilor individuale. O respiratie corecta imbunatateste fonatia, amelioreaza atentia si memoria, reduce oboseala.
Conform cercetarilor, capacitatea pulmonara a unui nou-nascut este de 400 centimetri cubi si creste cu 23,4 centimetri cubi in fiecare an.
Exista 3 tipuri respiratorii:
- costo-diafragmatica;
- diafragmatica;
- costala;
Cea mai indicata forma respiratorie este cea mixta. Modelul respirator este perceput vizual si tactil. Exercitiile care favorizeaza o buna respiratie sunt:
- oftatul;
- cascatul;
- zambetul;
- rasul.
La inceputul exercitiilor respiratorii se vor face exercitii pregatitoare si de activare pentru cap, gat, umeri, membre superioare:
- exercitii de rotire a capului;
- exercitii de inclinare spre umar a capului;
- ridicarea umerilor;
- balansarea bratelor;
Pentru copiii cu tulburari pervazive de dezvoltare, cele mai bune tehnici de reglare a relatiei inspir-expir au fost exercitiile-joc:
- Avionul – bratele sunt aripile avionului, le ridicam si inspiram, le coboram cand aterizam si expiram.
- „Facem liniste” – inspir profund, blocarea aerului, se duce aratatorul in fata gurii, expir prelung si pronuntarea sintagmei „ ssst”.
- „Balonase de sapun!" „si „Zborul fulgilor" – se incearca mentinerea in aer cat mai mult timp a unui balonas sau fulg.
- „Valurile” – suflarea printr-un pai intr-un pahar cu apa.
- „Bucatele de hartie lipite” – in inspir ridicam o bucatica de hartie pusa pe masa si o tinem lipita cat mai mult timp de pai.
- Suflarea nasului in batista, cate o nara pe rand.
- Suflarea intr-o mingiuta usoara de pin-pong.
Terapia axata pe comunicare
In cadrul interventiei logopedice, copilul autist este introdus in contexte comunicationale. Copilul este ajutat prin joc sa proceseze informatii si sa verbalizeze. Serierea imaginilor il introduc pe copil in situatii de viata si il invata sa anticipeze actiuni. Copilul invata si latura pragmatica a limbajului. Atunci cand copilul nu vorbeste deloc, logopedul recurge fie la desen, fie la gestica. Fondul intuitiv de imagini trebuie sa fie bogat si cat mai colorat. Fie ca se desfasoara individual, fie ca se desfasoara in grup, activitatea logopedica nu dureaza mai mult de 30- 40 de minute.
Logoped Cioaca Beti-Ana
Vicepresedinte Asociatia Logopezilor din Romania
