Voi incepe prin a discuta un alt subiect, aparent fara legatura: ritualul. Ce semnificatie si rol au ritualurile si de ce m-am gandit sa incep cu asta.
Faptul ca nu crestem precum vrejul de fasole fermecat, intr-o noapte, este ceva ce constientizam si acceptam cu totii...declarativ. Dar uneori felul in care ne raportam la realitate denota o astfel de pretentie. Viata ne pune uneori in fata unor schimbari bruste, poate chiar brutale si traumatizante, tocmai prin faptul ca nu ne ingaduie trecerea etapizata, adaptarea intr-un ritm convenabil noua de la o stare de lucruri la alta, de la realitatea asa cum o stiam la realitatea asa cum a devenit si este.
Sau, uneori, trecerea se face pe nesimtite si de aceea ne este greu sa constientizam si sa acceptam o noua realitate, tocmai pentru ca ea s-a schimbat parca “pe furis”.
Trecerea de la o realitate la alta, de la o etapa la alta, presupune desprinderea de ceva pentru a avea acces la altceva, renuntarea la ceva pentru a alege altceva, depasirea a ceva pentru a putea merge mai departe. Asta implica renuntarea la anumite tipare de gandire, comportament, moduri de a fi, sau transformarea lor, astfel incat sa corespunda noii etape, sa fie optime si functionale in noua stare de lucruri, o realitate diferita.
Tocmai aici isi gaseste rostul si rolul ritualul. Este un mod simbolic de a marca un anumit moment important al existentei noastre, de a marca incheierea unei etape si inceputul alteia, trecerea de la o realitate la alta. Ritualurile au solemnitatea necesara pentru a ne face sa constientizam importanta momentului.
Schimbarea in sine naste rezistenta din partea oamenilor pentru ca avem tendinta de a ne agata de cunoscut, de a ramane in zona de confort. Prin faptul ca un ritual este procedural, solemn si strict, ne obliga cumva sa ne canalizam atentia si efortul spre a indeplini pasii si in felul acesta sa ne detasam intr-o oarecare masura de “suferinta” schimbarii pe care o parcurgem. Asta ne ajuta cumva sa parcurgem macar “zona fierbinte” si odata ritualul incheiat ne trezim deja ca am facut primii pasi in noua realitate.
De aici adaptarea ne este intr-o oarecare masura mai facila...cel putin rational stim, am accetat, ca ceva s-a incheiat si urmeaza altceva.
Ceea ce ne ramane de facut este sa gasim moduri optime de a face fata acestui altceva. Pe masura ce altceva-ul devine mai cunoscut, mai exersat, incepe sa faca loc unui nou sentiment de confort din care incepem sa ne dorim ceva mai mult decat doar “a face fata”. Si asa evoluam.
Uneori schimbarea consta in incheierea unei relatii. In functie de rolul pe care l-am avut in acest eveniment, situatia este mai mult sau mai putin dureroasa. Daca lucrurile nu s-au petrecut la initiativa sau cu acordul nostru, atunci este destul de traumatic.
In astfel de situatii multe persoane au tendinta de a nu-si acorda timpul necesar adaptarii le noua realitate. Ele cauta sa creeze rapid o realitate care sa o reproduca pe deplin pe cea pierduta si astfel sa fie scutiti de o adaptare personala dureroasa. Din pacate evita tocmai acea etapa care le-ar aduce crestere, maturizare, evolutie.
Date de contact:
Angela Frunzoi
Psihoterapeut-Integrativ
Coach & Trainer
Tel.: 0744.63.94.57
E-mail: angela.frunzoi@gmail.com
