Anul scolar a inceput de putin timp si sunt sigura ca fiecare parinte sau bunic s-a confruntat macar o singura data in viata lui de adult rational si puternic cu neputinta in fata plansetelor pline de tristete si disperare ale celor mici, lasati in pragul gradinitelor sau a scolilor.
Ce greseala este sa crezi ca un copil, pentru ca e mic, poarta in el visuri minuscule
G. Enescu
Este un sentiment ce apasa greu pe umerii fiecarui parinte, un sentiment greu de gestionat, ca sa nu mai vorbim de amalgamul de emotii ce vine ca o avalansa in momentul in care trebuie sa ii lasam pe cei mici, plangand, in seama educatoarei sau invatatoarei.
Cred ca fiecare parinte isi doreste sa evite astfel de situatii si ar vrea sa detina solutiile perfecte ori bagheta fermecata care sa ii ajute sa treaca peste tragedia primei zile de gradinita.
Lasand la o parte aceste “artificii”, in esenta inceperea unui an scolar cu zambete, fericire si toata gama de emotii pozitive consta in modul in care ii pregatim pe cei mici pentru acest inceput, pentru schimbarea majora ce va avea loc in viata lor.
De cele mai multe ori cand le povestim prichindeilor nostri despre prima zi de gradinita sau de scoala, tindem sa ne exprimam cu formule de genul “mergem la gradinita”, “ce o sa ne mai distram la gradinita”, “o sa o cunoastem pe doamna educatoare” etc.
Suna adevarat, in mare parte, caci parintii si cei mici merg spre gradinita impreuna, o cunosc pe doamna educatoare, dar cand clopetelul suna, parintii sunt nevoiti sa isi ia la revedere de la pici si sa plece spre serviciu. Astfel, promisiunea lui mergem impreuna la gradinita este incalcata, iar copilul ramane singur.
Voi, daca cineva ar promite ca mergeti impreuna la film, iar la intrare va lasa singuri si pleaca, cum ati reactiona? Ati fi incantati sau ati simti fiorii dezamagirii, ai tradarii, ai tristetii si ai revoltei invaluindu-va?!
Cam asa se simt si cei mici, cand, cu speranta ca alaturi de mama sau tata, vor merge la gradinita, alaturi de alti pitici, se vor juca, vor rade si ii vor avea pe parinti doar pentru ei. Cand iluzia lui merge se spulbera, lacrimile si respingerea gradinitei vin natural.
O alta abordare, mai potrivita, ar fi sa incercati sa ii explicati celui mic ca urmeaza o noua etapa, ca in curand va incepe gradinita si ca el, cateva ore pe zi, va trebui sa isi petreaca timpul cu alti copii si cu o educatoare ce ii va invata o multime de lucruri noi si distractive.
Este esential ca cel mic sa inteleaga faptul ca voi, parintii, nu o sa mergeti cu el la gradinita, ci ca doar il insotiti pana acolo. Sa inteleaga faptul ca gradinita este ceva benefic, ca merge acolo pentru a fi cu alti copii, pentru a invata lucruri noi si ca la finalul zilei voi, parintii, o sa fiti mereu acolo sa il luati si sa ascultati tot ce va povesteste.
De multe ori cei mici viseaza sa ajunga mari, sa fie adulti ca mama si tata, iar aceasta poate fi ocazia perfecta sa le spuneti ca gradinita este primul pas pentru indeplinirea acestui vis.
Fiti mereu alaturi de ei la serbari, la finalul zilei, ascultati cu adevarat ce va povestesc, bucurati-va de micile lor realizari.
Pentru fiecare dintre noi mersul la gradinita a fost dificil, am plecat de acasa cu o imagine, cu anumite vise si asteptari, iar socul lui m-a lasat singur/a la gradinita nu este prea placut.
Acum putem schimba asta, pregatindu-i pe cei mici din timp, cu povesti si cuvinte potrivite, pentru ca prima lor zi de gradinita sa ramana in memorie ca ceva pozitiv, vesel si jucaus, nu lacrimi si dezamagiri.
Sursa foto: todaysparent.com
