Familie & Relatii

#parinti #copii #sarcini #frati #recompensa #agresivitate #rivalitatea intre frati #acceptare

Expertul Acasa.ro, psiholog Ingrid Schiffer: Rivalitatea intre frati, un proces normal?

Unii parinti se tem in sinea lor ca venirea pe lume a unui fratior/unei surioare este un soi de nedreptate adusa primului nascut. Resursele lor sunt limitate. Atunci cand timpul, atentia, ingrijirile se impart la doi sau trei etc., iar fratii intra in disputa, parintii se pot simti vinovati. Dar sentimentul de vinovatie si implicarea parintilor nu fac decat sa alimenteze si sa intretina tensiunile micutilor.

A invata sa traiasca impreuna cu ceilalti membrii ai familiei este una dintre cele mai importante experiente din viata unui copil, care il pregateste pentru viata in comunitate.

„Las-o pe ea si hai cu mine"

Cand fiica mea a inceput sa alerge si sa-si doreasca cu frenezie sa se dea pe tobogan asemenea fratelui sau mai mare, am avut sentimentul ca iesirile in parc nu mai sunt ce-au fost. incepusem sa devenim galagiosi si stresati, poate chiar putin stresanti pentru cei din jur.

La trei ani si jumatate, fiul meu era deja un „veteran” al locului de joaca pentru copii, in timp ce fiica mea de un an si jumatate tocmai descoperea aventurile locului si imi solicita toata atentia.

Aveam grija ca ea sa escaladeze in siguranta primul nivel de trepte, sa astepte in varful toboganului sa ii vina randul, sa se aseze cu picioarele inainte, in pozitia sezut, sa se avante, apoi s-o prind la aterizare ca sa nu se accidenteze, ori asta se repeta de zeci de ori si dura ceva timp. De fiecare data fiul meu isi intrerupea jocul la un moment dat si incerca sa ma atraga intr-un alt joc de partea lui. Si pentru ca nu ma puteam imparti in doua, l-am refuzat, stiind ca el nu mai are neaparat nevoie de ajutorul meu, ca se descurca foarte bine si singur. Bineinteles ca n-a durat mult pana cand fiul meu a iscat un scandal cu alti tovarasi de joaca pe tema schimbului de motociclete, mamicile au inceput sa se adune si ele, si parerile erau impartite, astfel incat am fost nevoita sa intervin.

Cand l-am luat in brate pentru a-l linisti si a discuta putin despre intamplare, fiul meu mi-a spus in timp ce o fixa din priviri pe surioara lui: „Las-o pe ea si hai cu mine. Ea e mica. Sa vezi noi doi ce bine ne distram. Hai sa fugim!”, tragandu-ma de brat inspre celalalt capat al parcului...

Al doilea copil, perceput ca un "intrus" pentru frate

Rivalitatea dintre frati este fireasca, ba mai mult, e chiar inevitabila. Nici un copil nu doreste sa imparta atentia parinteasca cu un altul. Daca renuntam din timp la tobogan, probabil ca nu aveam parte de scandal. Cert este ca asa incep rivalitatile intre frati: ca o modalitate de a atrage atentia si implicarea parintilor.

Atunci cand o mamica este din nou insarcinata, bucuria ei poate fi umbrita de un sentiment vag de ingrijorare: cum va reactiona primul nascut la nasterea unui fratior/a unei surioare? Apoi, cand bebelusul creste, incepe sa umble si sa-i ia din jucarii, micile ostilitati se pot transforma in momente de agresivitate, iar parintii simt ca trebuie sa intervina pentru a aplana conflictul.

Daca initial mania primului nascut s-a indreptat impotriva parintilor care l-au „abandonat”, ulterior ea este directionata impotriva micului „intrus”. Acesta, pe masura ce creste, va face si el cumva pentru a-i plati cu aceeasi moneda.

Poate fi greu sa stai deoparte si sa privesti cum copiii tai gasesc noi modalitati pentru a se chinui reciproc. In realitate insa, ei invata sa traiasca impreuna cu ceilalti membri ai familiei, aceasta fiind una dintre cele mai importante experiente din viata unui copil, care il pregateste pentru viata in comunitate.

Prin intermediul rivalitatii, copiii invata atat despre sine, cat si despre ceilalti.

Cateva recomandari pentru a incuraja o relatie pozitiva intre frati:

  • Sentimentele de rivalitate nu trebuiesc negate. Ele exista si sunt normale. Daca le puteti accepta, le va fi mai usor si copiilor dumneavoastra. Ascultati-le ofurile si nu ii faceti sa se simta vinovati atunci cand sentimentele lor pentru fratior sau surioara nu sunt tocmai pozitive. Ascultati ce va spun si impreuna veti gasi o solutie ca sa lamuriti lucrurile.
  • In toiul unei certi, copiii va vor cere sa interveniti ca sa faceti dreptate. Atunci ar fi bine sa stati deoparte si sa le oferiti sansa de a lamuri lucrurile intre ei. Le puteti spune cam asa: „Sincer, nu stiu care dintre voi are dreptate acum, astfel incat nu voi interveni. Dar sunt sigura ca impreuna veti gasi o solutie buna!” Dupa care parasiti incaperea, stiind ca posibilitatea de a atrage parintele de o parte sau de alta este miza confictului. Veti putea constata cu surprindere cat de repede se domolesc spiritele in absenta dumneavoastra, ba mai mult, veti constata cu usurare ca cei mici au gasit singuri o cale de a face pace si si-au reluat jocul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
  • Lasati sa se descurce singuri, copiii dezvolta un sentiment de responsabilitate fata de comportamentul lor si fata de celalalt fratior. Recompensati copiii atunci cand se comporta responsabil sau atunci cand au o reactie pozitiva fata de celalalt frate.
  • Pentru a obtine cooperarea copilului mai mare, este bine sa-l implicati in ingrijirea celui mic: el va poate ajuta sa-l hraniti, sa-i faceti baita, ii poate aduce scutecele curate sau ii poate alege hainutele pentru a doua zi. Asa se va simti important. in plus, aceste sarcini il vor tine implicat intr-o relatie de colaborare cu copilul mic si il vor responsabiliza in acelasi timp vizavi de acesta.
  • Petreceti timp cu fiecare copil in parte. Daca in zilele lucratoare va intoarceti tarziu de la serviciu, la sfarsitul saptamanii este recomandat sa va planificati un timp special pe care sa il petreceti singur(a) cu fiecare copil in parte.
  • Planificati activitati distractive pe care sa le petreceti impreuna. Un timp de calitate petrecut impreuna detensioneaza si intareste legaturile dintre frati.
  • Daca constatati la un moment dat ca aveti sentimente sau comportamente diferite pentru fiecare copil, nu va alarmati. Nu veti putea trata copiii in mod egal deoarece ei sunt diferiti si necesita o abordare distincta. E un lucru pe care-l puteti comunica deschis. insa acceptandu-i pe fiecare in parte, le pretuiti individualitatea si ii invatati sa respecte la randul lor unii altora diferentele.

Ingrid Schiffer

psiholog, psihoterapeut

Telefon : 0728.042.470

E-mail: schiffer.ingrid@portrait101.ro, schiffer.ingrid@gmail.com

Adresa: Timisoara, judeţul Timis, Calea Dorobanţilor nr. 34

Web: www.portrait101.ro

  •   2013-02-27
  •  
  •   comentarii
Ingrid Schiffer

Articol scris de

Ingrid Schiffer

Vezi toate articolele

Date de contact

Vrei sa primesti pe e-mail articole de la acest expert?

Aboneaza-te

Articole din familie-relatii

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii