Familie & Relatii

#copii #adolescenti #Expertul Acasa.ro psiholog # psihoterapeut Ingrid Schiffer #frici

Expertul Acasa.ro, psiholog, psihoterapeut Ingrid Schiffer: Fricile copilului si ale adolescentului

Frica este o „reactie de alarma” cu un scop precis: acela de a pregati o persoana pentru a face fata unei situatii periculoase. Atunci cand copilul se teme, el invata treptat sa se fereasca singur de pericole. Fricile copilului sunt, deci, firesti, ele sunt parte a unui proces de invatare si ies la suprafata odata cu salturile pe care copilul le face in dezvoltarea sa catre independenta.

Inca de la nastere se poate observa teama instinctiva a bebelusului de a cadea sau de a nu fi sustinut. Apoi, bebelusul se sperie de zgomot si de obiecte care se apropie rapid de el.

Mai tarziu, in jurul varstei de cinci-sase luni, bebelusul intra in faza de atasament diferentiat (persoana de referinta cu care copilul a avut cel mai intens contact in primele luni de viata nu mai poate fi inlocuita cu oricine) si isi insuseste lectia despre permanenta obiectelor (el intelege pentru prima data ca mama si tata continua sa existe dupa ce parasesc incaperea si nu mai pot fi vazuti). Aceste noi capacitati de constientizare conduc la anxietatea fata de straini si la o sporire a protestului copilului in fata separarii. Daca pana atunci copilul putea fi trecut cu usurinta din bratele mamei in cele ale bunicilor, matusilor sau unchilor, acum copilul refuza sa se desparta de persoana de referinta, se teme de separare si protesteaza vehement.

Frica de straini se intensifica in jurul varstei de 8 si 12 luni.

La 1 an, intre autonomie si dependenta?

La un an, cand bebelusul incepe sa mearga si spatiul personal se largeste, copilul mic este prins intre dorinta sa imperioasa de autonomie si dependenta sa fata de persoanele care il ingrijesc.

Pentru a-i lasa sentimentul de control de care are atata nevoie acum, persoanele straine sau mai putin familiale trebuie sa fie rabdatoare si sa-i acorde ragazul necesar pentru a face fata temerilor.

La 3 ani apar cosmarurile

Copilul in varsta de trei ani renunta treptat la sentimentul de omnipotenta si constientizeaza pentru prima oara in viata cat de micut este in comparatie cu acest urias univers. In acelasi timp el incepe sa fie constient de sentimentele sale agresive si se lupta din rasputeri pentru a le controla. Acest salt in dezvoltare alimenteaza noi frici si fobii. Ele sunt puse in scena noaptea, cand pot aparea vise inspaimantatoare, teama de intuneric sau de a ramane singur.

Acum, copilul trebuie incurajat sa vorbeasca despre spaimele sale. Deopotriva, el trebuie incurajat sa verbalizeze sentimentele sale ostile, sa puna in cuvinte ceea ce pana acum punea in act si astfel va invata un nou mod de a le face fata. Parintele ii poate oferi un model in acest sens si il poate invata noi modalitati de a se exprima, fara a fi periculos. Atunci cand reuseste sa se controleze, copilul trebuie laudat cu sinceritate. Fricile reprezinta acum costurile pentru controlarea sentimentelor ostile.

La 4 ani, victima a imaginatiei

Imaginatia se inflacareaza la varsta de 4 ani, iar copilul se poate teme de monstrul de sub pat, de vrajitoarea ascunsa in dulap sau de omul negru care il asteapta in pragul usii. Cosmarurile recurente sunt de asteptat, iar consolarea pe care parintii o pot acorda sunt exact lucrul de care copilul are nevoie. Copilul se va simti usurat daca este incurajat sa povesteasca ce a visat. E posibil ca aceste cosmaruri sa nu treaca foarte usor. Ele sunt cauzate de sentimente pe care cel mic le traieste in timpul zilei, dar nu a invatat inca sa le gestioneze.

La 5 ani are propria lumea

La 5 ani copilul doreste sa-si cucereasca „propria lume”. Fanteziile lui din timpul zilei de a fi „cel mai mare”, „cel mai puternic” lasa loc unei sentiment de neajutorare noaptea, cand se trezeste speriat din somn si isi chema parintii in ajutor.

In acelasi timp, un copil de 5 ani este absorbit de dorinta de a fi „cel mai bun” si se straduieste din rasputeri pentru a fi pe placul parintilor. Si pentru ca se straduieste atat de mult in aceasta perioada, se recomanda ca parintii sa fie mai ingaduitori acum, desi trasarea unor limite ferme este si acum necesara.

La 6-7, teama de accidente

Odata cu scolarizarea la varsta de 6-7 ani se instaleaza temeri „mai realiste”, desi la fel de improbabile: teama de accidente, de pierderea unor persoane dragi, de catastrofe naturale sau razboi.

Adolescentii se tem de critici

La pubertate si adolescenta, temerile devin mai degraba sociale, tinerii temandu-se de critici, evaluari negative, de respingere si performante slabe.

Principala sarcina a parintilor in gestionarea fricii copilului este aceea de a-i oferi suportul in momente de vulnerabilitate. Daca ei fac exces de zel si intra in jocul acestor frici, nu fac decat sa le amplifice. Pe masura ce copilul va invata sa stapaneasca noi achizitii in dezvoltarea sa, fricile se vor risipi. Dupa aceea, va avea un sentiment de mandrie ca le-a depasit.

Atunci cand temerile sunt foarte intense, persistente si interfereaza cu functionarea si dezvoltarea copilului, este necesar ajutorul unui specialist.

Principalele tulburari anxioase la copil si adolescent sunt:

  • anxietatea de separare – copilul se teme excesiv de a fi separat de persoanele de atasament sau de a trebui sa paraseasca casa fara a fi insotit de aceste persoane.
  • fobia specifica – copilul se teme de un anumit obiect sau o situatie care nu reprezinta un pericol real (fobia fata de unele animale, de intuneric etc.)
  • fobia sociala – copilul se teme de a fi in centrul atentiei, de a se face de ras, de a fi evaluat negativ si are tendinta de a evita interactiunile sociale.
  • tulburarea obsesiv-compulsiva – copilul prezinta ganduri obsesive generatoare de anxietate si compulsii care au ca scop reducerea anxietatii.
  • atacuri de panica – sunt episoade bruste de panica incontrolabila cu senzatia de pericol fizic iminent.
  • agorafobia – copilul se teme de a fi intr-un loc sau o situatie din care nu ar putea scapa in timp util.
  • anxietatea generalizata – copilul se teme excesiv de numeroase obiecte sau situatii fara a se putea controla, este mereu ingrijorat fara a putea fi consolat sau linistit.

 

Ingrid Schiffer,

psiholog, psihoterapeut,

Telefon : 0728.042.470, E-mail: schiffer.ingrid@portrait101.ro, schiffer.ingrid@gmail.com, Adresa: Timisoara, judeţul Timis, Calea Dorobanţilor nr. 34, Web: www.portrait101.ro

  •   2013-01-29
  •  
  •   comentarii
Ingrid Schiffer

Articol scris de

Ingrid Schiffer

Vezi toate articolele

Date de contact

Vrei sa primesti pe e-mail articole de la acest expert?

Aboneaza-te

Articole din familie-relatii

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii