Oamenii sunt pusi din ce in ce mai rar in fata unor interactiuni directe datorita telefoanelor, fax-urilor, Internetului etc., care dau iluzia unui contact direct (de fapt, singurul lucru atins este tasta calculatorului). Ocaziile din ce in ce mai putine de contact direct intre persoane ii pun pe timizi intr-un mare dezavantaj.
Studiile arata ca, din 1975 pana in prezent, frecventa timiditatii a crescut de la 40% la 48%
Studiile arata ca, din 1975 pana in prezent, frecventa timiditatii a crescut de la 40% la 48%. Timizii, aparent blanzi si calmi, traiesc, de fapt, intr-o continua stare de sovaielnici, permanent analizandu-si partile negative si preocupandu-se peste masura de parerea celorlalti despre ei.
La o petrecere, de exemplu, in timp ce toti ceilalti fac cunostinta unii cu altii, danseaza, persoanele timide isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza („Daca stau in cel mai indepartat colt al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete, toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni ”). In tot acest timp, inima lor bate repede, pulsul creste, stomacul este incordat – toate acestea fiind semnale psihologice ale suferintei si nefericirii autentice.
Sursa foto: bimzz.com
Intr-un articol de-al sau, Zimbardo (cunoscut psiholog italian) enumera consecintele nefaste ale timiditatii. Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunostinta cu oamenii si a inchega prietenii, ceea ce ii condamna pe timizi la singuratate si depresie. Apar si probleme cognitive: incapacitatea de a gandi clar in prezenta altora, tinzand sa se blocheze in conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt, de fapt, foarte nervosi.
Excesiv de egocentrici, ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a nu fi vazuti de ceilalti si teama de a fi vazuti, dar considerati nesemnificativi.
Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu. Ultimele concluzii la care s-a ajuns in intelegerea acestei boli sunt urmatoarele:
- incidenta timiditatii in lume a ajuns la 48% si este in crestere;
- in general timiditatea este ascunsa;
Unii oameni se nasc cu o inclinatie a temperamentului spre timiditate. Totusi, acest fapt nu condamna persoanele respective la „evitarea privirii celorlalti”.
Foarte mult se datoreaza educatiei din familie. Se vorbeste chiar de o neurobiologie a timiditatii. Cel putin trei centri cerebrali care mediaza frica si anxietatea sunt implicati in comportamentele timide.
In mare parte, timiditatea este dobandita in urma experientei de viata. Incidenta timiditatii variaza cu fiecare tara. Se pare ca israelienii sunt cel mai putin timizi dintre toti locuitorii planetei. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor.
Timiditatea are o anumita valoare pentru supravietuire.
Istoria naturala a timiditatii
Timiditatea nu a fost intotdeauna o sursa de suferinta. A fi timid sau inhibat serveste unei functii protectoare, intrucat naste precautie. Fara indoiala, timiditatea l-a scos pe Homo-sapiens din cateva situatii „incordate” de-a lungul erelor.
Initial, timiditatea a servit ca arma protectoare pentru eul fizic. In fond, si la urma urmelor, doar dupa ce s-a acomodat total cu un nou mediu , un animal se simte in siguranta, se comporta natural, relaxat si exploreaza imprejurimile. Procesul de acomodare este o caracteristica fundamentala a tuturor organismelor.
Cum constientizarea la om a crescut, principala amenintare o constituie acum stanjeneala psihologica, starea oamenilor de a se simti in incurcatura.
Fiecare individ poseda, intr-o oarecare masura, ceea ce se numeste inhibitie sociala. O mica doza de timiditate este benefica pentru orice om; prea multa, insa, nu foloseste nimanui.
Tehnica este un mediu perfect pentru timizi. Internetul, de exemplu, reprezinta un mod de a interactiona cu ceilalti. Orice tip de comunicare indirecta inlatura multe dintre barierele care il inhiba pe timid. Pericolul este insa acela ca tehnologia poate deveni un paravan dupa care se ascund cei ce se tem de relatiile sociale directe.
In articolul urmator, descoperiti cum ii puteti ajuta pe copii sa invinga timiditatea.
Date de contact:
Marcelica Chiriac
Psihoterapeut
Consilier psihologic
