Intr-o acceptiune larga, rasfatul se simte ca o povara in dezvoltarea corecta. Cu toate acestea, oricui ii place sa fie obiectul dezmierdarii. Nemaipunand la socoteala placerea dezmierdarii intr-un mod cu totul deosebit a unora. Din fericire, multi copii se impotrivesc la rasfat, astfel incat pagubele sa fie minime. Nici cu formule psihologice nu putem rezolva mare lucru. Nu le putem folosi ca pe niste linii directoare rigide care sa-si gaseasca intrebuintarea in descoperirea bazelor unei personalitati sau in explicarea atitudinilor si caracterului. Trebuie doar sa ne asteptam ca in fiecare tendinta sa gasim o multitudine de nuante si variante. Atunci cand un copil se opune rasfatului, de obicei el merge mai departe cu rezistenta sa si o transpune si in alte situatii, caz in care ar fi absolut rezonabil sa se recurga la un ajutor amical venit din afara.
Cand rasfatarea are loc mai tarziu in viata si nu este legata de o inabusire a liberului arbitru, se poate ca rasfatul sa ajunga uneori la saturatie. Dar stilul de viata dobandit in copilarie nu se va mai schimba prin aceasta. Viata individului incepe cu posesiunea posibilitatilor umane, cu posibilitatea de dezvoltare care, desigur, sunt diferite, fara ca noi sa fim in stare sa recunoastem aceasta diferenta decat dupa infaptuirile sale.
Ceea ce noi reusim sa vedem la inceputul vietii este deja puternic influentat de circumstantele exterioare, din prima zi de nastere. Ambele influente, ereditatea si mediul devin proprietatea sa, pe care copilul le foloseste spre a-si gasi calea dezvoltarii. Scopul sufletului omenesc este biruinta, perfectiunea, securitatea, superioritatea. In folosinta influentelor care ii vin de la corpul sau ori de la lumea inconjuratoare, copilul este mai mult sau mai putin redus la propria-i putere creatoare, la ghicirea unei cai. Opinia sa despre viata, care sta la baza comportamentului sau, este propria sa capodopera.
Putem intelege ca toate trasaturile de caracter nu numai ca nu sunt innascute, ci exprima in primul rand relatii in intregime subordonate stilului de viata. Ele sunt coprodusul actului creator al copilului.
Citeste si
Copilul rasfatat, axat pe iubirea de sine, va dezvolta trasaturi ca egoismul, invidia, gelozia si va demonstra, ca si cum ar trai intr-o tara straina, hipersensibilitate, neastampar, lipsa de tenacitate, inclinatii spre eruptii emotionale si lacomie, inclinatii spre o viata retrasa. Adesea individul isi schimba anturajul, prietenii, partenera erotica, profesiunea, fara a ajunge la un final prielnic.
Copilul sanatos pe plan psihic da dovada de curaj, de o inteligenta general valabila si de capacitatea de adaptare activa. Copilul rasfatat are prea putine din toate acestea, in schimb, are lasitate si viclesuguri. Lumea visata a persoanelor rasfatate, perspectiva lor, conceptia lor despre viata se deosebesc de lumea reala.
Familia, indeosebi mama, ar fi necesar sa inteleaga ca dragostea ei pentru copil nu trebuie dusa pana la rasfat.
Date contact:
Marcelica Chiriac
Cabinet individual de psihologie
Psiholog, psihoterapeut prin hipnoza, relaxare si terapie Ericksoniana
Tel.: 0726.750.659
E-mail: marcelica.chiriac@gmail.com
