Mai intai, as preciza ca temele apartin copiilor, este responsabilitatea lor, iar eu, ca parinte, trebuie sa ma asigur ca ii ofer mediu, conditiile optime pentru ca el sa si le faca! Asa ca nu incurajez folosirea pluralului, caci nu “noi ne apucam de teme”, ci el, copilul! Parintele il sustine, il sprijina, il incurajeaza si il ajuta, doar atunci cand este solicitat.
Desi sunt voci care afirma ca vacanta ar trebui sa nu fie umbrita de corvoada temelor, totusi trebuie sa amintim ca si creierul este un organ care are nevoie de exercitiu. Mai ales in perioada copilariei, care este o perioada de intensa acumulare si dezvoltare cognitiva, exercitiu este esential, asa ca o pauza de 3 luni poate sa fie extrem de neproductiva pentru copil. Creierul este ca un muschi, fara antrenament, se atrofiaza!
Vacanta poate sa fie perioada in care un copil sa recupereze, sa-si clarifice niste notiuni acumulate deficitar in timpul anului scolar, sa-si lamureasca intrebarile, ceea ce ii va permite sa mearga mai departe ceva mai structurat sau poate sa fie perioada in care sa-si piarda din achizitii, in care sa se intunece si mai mult zonele umbroase, ceea ce va face ca si evolutia lui scoalara sa fie ingreunata. incercati sa faceti o usoara evaluare a notiunilor acumulate, tocmai pentru a putea identifica zonele problematice, fara sa-i reprosati ca ar fi trebuit sa stie, ca nu este suficient de atent, etc.
Recomandarea ar fi ca prima luna de vacanta sa fie lejera, adica iunie si undeva pana la mijlocul lui iulie. Apoi, treptat si lejer, se pot introduce activitati, dar sub forma de petrecere activa a timpului liber, de discutii, de conversatii cotidiene. Eventual, se poate incepe prin recapitularea notiunilor, ca un fel de punere in tema. Cel mai bun moment al zilei este dimineata, dar, in cazul in care nu se poate profita de acest moment, si dupa-amiaza poate fi utila. In niciun caz seara, pentru ca deja copilul este obosit, iar capacitatea lui de concentrare este mult diminuata, prin urmare, eficienta clar este scazuta.
Am vazut adesea parinti care se incruntau, se enervau atunci cand auzeau de teme, asa ca, indirect, transmitau aceasta stare de tensiune, de stres si copilului. Temele pot fi un moment agreabil, atata timp cat si parintele se arata entuziasmat de ceea ce a inteles, acumulat, realizat copilul. Satisfactia parintilor chiar il poate motiva pe copil!
Apoi, incet-incet, se poate mari intervalul de timp pentru acest gen de activitati, crescand si capacitatea de concentrare a copilului, ajutandu-l astfel sa faca fata orarului, incepand din septembrie.
Copiii au nevoie de reguli, de un program, asa ca vacanta nu trebuie sa fie un taram pierdut, lasat de izbeliste, in care copilul sa faca doar ce vrea, cand vrea si daca vrea. Studiile arata ca inclusiv la nivelul dispozitiei, copiii care au un program sunt mai fericiti, atata timp cat nu sunt suprasolicitati, pe cand copiii fara niciun fel de program, ajung sa se plictiseasca, sa se planga, sa fie nemultumiti de tot si toate, pentru ca nu au capacitatea de a-si gestiona singuri timpul.
Ma puteti gasi pe "Fericiti cei ce comunica".
