Familie & Relatii

#parintii copii #conflictul dintre generatii #generatii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Conflictul dintre generatii a devenit… „razboi”

Sigur ca suna nitel dramatic, dar imi trebuia un nivel superior de conflict, asa ca de dragul impactului am marsat. Acum, sperand ca am mai temperat atitudinile belicoase, pornesc de la ideea traditionala ca fiecare generatie a trait perioada conflictului dintre ea si predecesoarea ei, ca moment firesc de dezvoltare, de castigare a identitatii, diferentiere functionala si evolutiva. De altfel, conflictul poate deveni una dintre sursele importante ale progresului.

Relatia parentala parcurge si ea o serie de etape de dezvoltare, astfel incat putem identifica urmatoarele momente: idealizarea parintilor (atunci cand parintii sunt vazuti precum niste zei, asta ca urmare a dependentei psiho-fizice totale, in doar un adult poate ajuta copilul sa supravietuiasca), indoiala (atunci cand copilul realizeaza ca parintii sunt si ei oameni si mai si gresesc), respingerea (este momentul adolescentei, atunci cand copilul se desprinde pentru a-si dobandi autonomia, cand neaga si provoaca autoritatea parentala) si revenirea (atunci cand copilul devenit acum adult revine in relatia parentala, dar de pe o pozitie de egalitate).

Ceea ce constat insa, cu riscul de a parea la fel de rasuflata ca predecesorii mei, este ca conflictul generatiei actuale este mai mare, mai adanc, mai indepartator fata de cele anterioare. Stiu ca veti spune ca fiecare generatie a resimtit asta si a afirmat-o cu elan revolutionar, totusi cred ca data aceasta lucrurile sunt un pic mai intense si afirm asta doarece omenirea a trecut la un alt nivel, a facut un salt considerabil, a trecut de la o etapa noua de dezvoltare, de proges, ritmul schimbarilor este mult mai alert, ceea ce a dus la cresterea distantei.

Adica, generatia mea, cea trecuta binisor de un 30 spre 40 chiar, a avut sansa sa prinda cele doua epoci majore: inainte si dupa aparitia internetului (caci la ele ma refer), reusind sa integreze saltul, dar fiind in egala masura capabila sa vorbeasca despre telefonul cu fir si cuplaj, fisele de biblioteca, magazinele nisate pe doar cateva produse si micii mestesugari din propriile amintiri, nu din ce le-a povestit bunica sau din ce au citit prin carti. Cumva adolescenta noastra a semanat mult mai mult cu adolescenta parintilor nostri, avand mai multe repere comune, acelasi referential, fata de adolescentul de astazi care are o adolescenta mult diferita de cea a parintilor lui. Sunt parinti care-mi spun ca nu inteleg ce vorbesc copiii lor, nu inteleg ce fac copiii lor, care le sunt preocuparile, iar atunci cand se intalnesc mai multi colegi de clasa, asista la dialoguri care parca vin din alta lume. Parintii de asemenea nu mai stiu sa-si indrume copiii pentru ca nu isi recunosc lumea si habar nu au cum sa se rapoteze la viitor.

Mediul post-internet a schimbat mult fata planetei si nici macar nu stiu daca realizam foarte bine impactul pe care il are. Asa ca generatia actuala de adolescenti traieste o adolescenta mult diferita fata de generatiile anterioare, doar pentru ca mediu de viata, reperele s-au schimbat mult mai mult in ultimii 15-20 de ani decat in perioadele anterioare. Sigur ca, din punct de vedere emotional, remarc aceleasi teme conflictuale, dar de data asta, avem in plus componenta mediului care face diferenta. in cazul Romaniei, aceasta explozie a internetului cred ca a fost cu atat mai impactanta avand in vedere ca veneam dupa perioada restrictiva a comunismului.

Mai mult, generatia mea este si generatia care a marit varsta de reproducere, pentru ca s-a casatorit nitel mai tarziu, asa ca si copiii au aparut spre 40 de ani, ceea ce iarasi a crescut diferenta intre generatii. Cand intre mama si copil avem un 20 de ani, este un interval ceva mai integrabil decat atunci cand avem aproape 40 de ani, adica dublu. Citeam undeva, dar nu-mi mai amintesc unde, ca suntem o societate careia ii ”lipseste” o generatie, tocmai pentru ca aproape s-a dublat varsta la care am devenit parinti.

In concluzie, cred ca efortul parintilor de astazi de a ajunge la copiilor lor este un pic mai mare, dar existenta noilor tehnologii ne poate ajuta, asa cum ne poate si indeparta. Multi se simt deruntati si imi marturisesc ca nu mai stiu catre ce sa indrume copiii, nu mai pot face predictii pentru viitor, nu reusesc sa vizualizeze un drum nici pentru ei insisi, dar pentru copii. Eu le-as recomanda parintilor sa discute mai mult cu copiii lor si pe cat posibil fata-n fata (nu prin intermediul tehnologiilor), sa se joace impreuna jocurile pe care ei le joaca, sa fie curiosi cu privire la interesele lor si sa permita progesului sa-i cuprinda si pe ei. Poate ca distanta dintre noi s-a marit, dar intotdeauna bunavointa, iubirea si rabdarea vor gasi drumul cel bun catre copiii nostri.

Sursa foto: softlayer.net

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  
  •   comentarii
Daniela Nicoleta Dumitrescu

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea