Conflictele de relatie dintre doua persoane sunt cele din domeniul familiei. Conflictele pot fi intre soti si fosti soti, intre parinti cu privire la copii si exercitarea autoritatii parintesti, si intre fostii soti cu privire la bunurile lor comune dobandite in timpul comun conjugal.
Ceea ce s-a demonstrat pe parcursul anilor in justitia din Romania a fost faptul ca aceste conflicte de familie au fost cele mai greu de gestionat de judecatori. In toate cazurile un judecator este abilitat de legiuitori sa judece ceea ce i se cere, fara sa se abtina in vreun fel. De exemplu, daca i se cere sa imparta zece furculite, el asta va face, va imparti cele zece furculite intre fostii soti. Daca i se cere sa imparta scaunele din fosta bucatarie conjugala, asta va trebui sa faca, sa imparta cele patru scaune de bucatarie etc. Aceste lucruri, desi poate va par din zona comicului, sunt deseori pe ordinea de fiecare zi a unor judecatori din domeniul litigiilor de familie.
In conflictele de familie, zona emotionala este greu de tatonat de cel care intervine in managementul lor. Conflictele de familie sunt esentialmente conflicte emotionale. Sunt conflicte de durata si conflicte ce au o substanta psihologica intensa. Nu se pot compara nicodata cu un litigiu comercial ori de alta natura civila. Particularitatea lor sta in abundenta psihologica a relatiei dintre cei doi. Aceasta abundenta este compusa din sentimente, amintiri, proiecte, probleme, personale sau comune.
Ce se intampla cand conflictul de familie se incorporeaza intr-un dosar pe rolul unei instante de judecata, sa zicem un dosar de divort? In fapt, avem de a face cu o despartire a celor doi cauzata de diversi factori.
Din jurisprudenta romaneasca se pare ca in instanta avem un mare haos emotional si o antagonizare a pozitiilor fiecaruia. Evident, asa cum spuneam mai sus, judecatorul trebuie sa judece ceea ce i se cere. Sa faca dreptate acolo unde i se cere si i se probeaza cu fel si fel de probe, martori, hartii, notite, expertize etc. Sustinerile pro si contra ale avocatilor nu lipsesc si sunt bine ticluite. La un moment dat al procesului judiciar se da o hotarare definitiva si executorie. Divortul se pronunta, bunurile se impart, exercitarea autoritatii parintesti privind copilul se dispune cu program calendaristic, pe zile si ore, de catre un judecator, in interesul copilului, deseori peste vointa parintilor.
Insa ceea ce nu poate lua in considerare un proces judiciar in materie familiala este zona emotionala si umana a litigiului. Judecatorul nu poate interveni decat in zona juridica a conflictului. Zona juridica este data de drepturi si obligatii stipulate in legi si in valorificarea si exercitarea acestora cu buna sau rea-credinta, dovedita sau nu. Si cum zona emotionala la un conflict de familie depaseste 80% din esenta lui, in majoritatea litigiilor de familie conflictul ramane nesolutionat, deschis, si dimpotriva amplificat de armele juridice si judiciare ascutite de fiecare parte din conflict in timpul procedurilor judiciare.
Orice judecator de litigii familiale stie ca Hotararea lui nu va pune capat conflictului dintre cei doi, ci este doar o transare juridica a drepturilor si obligatiilor lor. Conflictul ramane deschis, intocmai ca o rana ce isi cauta vindecarea.
Despartirea parintilor si “impartirea” copilului Greutatea emotionala a conflictului, dar si anvergura resurselor materiale, emotionale, de timp si stress, duc la o epuizare a acelor aflati in conflict.
Sursa foto: independent.ie
Medierea unor astfel de conflicte vine sa schimbe paradigma. Medierea este o procedura de solutionare a conflictului prin prisma nevoilor, intereselor si problemelor celor doi. Cu alte cuvinte, cei doi cauta un numitor comun impreuna cu mediatorul, in sedintele de mediere.
Un proces de mediere a conflictelor de familie nu urmareste transarea juridica a drepturilor si obligatiilor lor, desi le ia in calcul si in considerare si pe acestea, ci urmareste in prima faza aplanarea conflictelor mici – conflicte ce compun intreaga situatie conflictuala, ingroparea “securii razboiului” si asezarea la masa unor discutii unde sa se negocieze o solutie amiabila reciproc avantajoasa si multumitoare.
Pare o utopie, insa in cele mai multe cazuri, medierea isi atinge telul sau principal – si anume partile impreuna cu mediatorul, dupa parcurgerea medierii, gasesc Solutia potrivita si o transcriu in Acordul de mediere. In celelalte situatii, daca scopul principal nu este atins, cel putin conflictele se aplaneaza, luptele se calmeaza, si spiritele se echilibreaza de catre mediator pe cat posbil.
Interventia mediatorului este o interventie in conflict si in perceptia celor doi despre conflict. Este de la sine inteles ca astfel de conflicte sunt cauzate mai ales de punctele de vedere diferite ale celor doi, puncte de vedere care pana mai ieri coincideau.
Interventia mediatorului are ca scop solutionarea conflictului, si in cele mai multe cazuri scopul este atins. Bineinteles, acest lucru depinde in egala masura de tactul mediatorului si de implicarea activa a celor doi in procesul de mediere.
In ceea ce priveste diferenta dintre resursele materiale si emotionale consumate de cele doua proceduri – instant de judecata si mediere - medierea castiga net titlul de cea mai avantajoasa solutie in aceste situatii.
Date de contact:
Web: mediatoru.ro
Telefon: 0757.398.923
E-mail: dorin@mediatoru.ro
