Familie & Relatii

#intrebari adoptie #motive adoptie #famantari cuplu # adoptie copii #adoptie

Expertul Acasa.ro, asistent social Romelia Blejan: Framantarile care stau in spatele deciziei adoptiei unui copil

Venirea unui copil intr-o familie este unul dintre cele mai minunate momente din viata. Nu este nimic mai frumos decat sa aduci acasa un copil, a carui cel mai mare vis este acela de a avea o familie. Totusi, aceasta este o decizie foarte importanta, care implica mult mai mult decat dorinta de a avea o familie. Trebuie ca individ sau ca familie, sa fii pregatit pentru a face fata emotional si financiar procesului de adoptie, rolului de parinte adoptiv si sa fii 100% sigur de decizia ta. 

Imi doresc sa adopt un copil pentru a-i oferi sansa de a fi crescut de o familie, cu multa dragoste, care sa-i poata da increderea de a pasi in viata simtindu-se ocrotit, sprijin si iubit!

Oamenii adopta din diverse motive: unii simt ca sunt foarte multi copii abandonati in centre de plasament care au nevoie de o familie si ca fiecare dintre acestia merita o viata mai buna, dragostea cuiva, o copilarie privilegiata ca si ceilalti copii. Pentru altii, insa, motivele adoptiei sunt mult mai complicate. Fiind in imposibilitatea de a concepe natural, incearca sa umple un gol, sau incerca sa salveze o casnicie care nu mai functioneaza.

Indiferent de motivele pentru care sa iti doresti sa adopti un copil, aminteste-ti ca un copil este binevenit intr-un mediu pozitiv si echilibrat. Deci, inainte de a lua in calcul aceasta posibilitate, este important sa raspunzi cu sinceritate la intrebarea „De ce vreau sa adopt?”. Pentru o multime de parinti, exista tristetea coplesitoare a pierderilor de sarcina sau a tratamentelor pentru fertilitate care nu au avut efect. Este foarte important ca dupa o perioada ca aceasta sa iti acorzi timp pentru a gasi echilibrul si linistea si pentru a fi sigur ca iei cea mai buna decizie asumandu-ti angajamentul sa o duci pana la capat.

Odata ce te-ai decis sa adopti, pregateste-te pentru un proces care necesita rabdare si dedicare pana la finalizarea sa, pentru ca este nevoie de timp, insa merita.

Adoptia este un eveniment de viata, care, ca si in cazul deciziei de a avea un copil biologic, poate aduce persoanei, cuplului sau familiei o bucurie extraordinara si o cantitatea considerabila de stres.

Este oare adoptia potrivita pentru mine/noi? Cum va fi viata mea/noastra dupa adoptie?

Sunt intrebari firesti care reflecta in fapt framantarile celor care se gandesc sa adopte, pentru ca, dincolo de aspectele ce tin de partea juridica sau administrativa a procesului, adoptia are un puternic substrat psiho-emotional, care implica o perioada de cunoastere, de acomodare, de castigare a increderii si de dezvoltare a unei relatii de atasament intre adoptator si adoptat. Adoptia presupune totodata si invatarea rolurilor de parinte, respectiv de fiu/fiica, asimilarea acestor roluri celor deja existente si acomodarea sistemului familial la noile schimbari.

Cum le voi/vom spune celorlalti ca vreau sa adopt? Va trebui sa impartim, o perioada, copilul cu asistentii maternali? Voi/vom reusi sa acoperim ranile din sufletul copilului?, Vom fi oare parinti buni? Cum ar trebui sa dezvalui/m adoptia copilului adoptat? Toate aceste intrebari nasc framantari in inimile celor care analizeaza decizia de a adopta.

De la entuziasm la teama

Nu este nimic mai frumos decat sa oferi unui copil o casa si o familie, de aceea procesul de adoptie poate fi privit ca un „roller coaster” de emotii, incercari la care persoanele care doresc sa adopte sunt supuse, dar si multa dragoste. Desi poate parea coplesitor la inceput, cunoasterea in amanunt a procesului reprezinta cheia succesului in una din cele mai importante decizii ale vietii.

Mare parte din cei care isi manifesta dorinta de a adopta privesc cu entuziasm la gandul ca vor fi o familie. O familie implinita, in care vor primi si vor oferi iubire. Aparitia copilului in viata celor doresc sa adopte, este “un motiv in plus sa merga mai departe”. Este sansa lor de a imparti ceea ce au, sufleteste si material. Prin adoptie, inima creste in moduri in care nu stim ca este posibil!

Apare adesea teama de necunoscut, ca si in cazul venirii pe lume a copilului biologic, pentru ca nu se stie ce dificultati fizice sau emotionale poate avea copilul. Necunoscandu-se mostenirea genetica a copilului adoptat, parintii adoptivi se tem de cum va fi acesta, de evolutia lui si de felul in care acesta se va raporta la noua familie. Pentru ca majoritatea copiilor abandonati au suferit traume si au rani datorita pierderilor (abandon familial, ruperea de sistemul de protectie, inclusiv de asistentul maternal), te vei gandi ca, poate, nu vei putea ajuta copilul adoptat sa le depaseasca.

Sentimente de vinovatie, panica, sau chiar depresia sunt trairile pe care le poti experimenta pe parcursul analizei deciziei de a adopta sau chiar in primele luni dupa sosirea copilului in sanul familie.

Gandurile la momentele in care exista posibilitatea sa te confrunti cu problema iubirii copilului adoptat, nu sunt putine. Te vei intreba daca vei simti iubire sau simpatie sau vei avea mai degraba sentimentul responsabilitatii, si nu al iubirii neconditionate cum ar fi firesc. Dar totul depinde de tine.

Cu siguranta ai experimentat si temerea legata de faptul ca vei fi respins/a. Pentru ca angajamentul de a fi parinte adoptiv este mai puternic decat orice sentiment, trebuie sa crezi in ceea ce faci, in copilul adoptat si in propria capacitatea de a depasi dificultatile.

Ti-ai putea face griji, de asemenea, cu privire la trasaturile copilul deoarece nu seamana cu tine sau partenerul tau. Sau daca va dori sa isi caute parintii naturali.

Tot ce poti face ca si parinte adoptiv este sa ai grija de copilul tau, sa ii impartasesti multa dragoste si sa ai speranta pentru tot ce este mai bun, asa cum ai proceda in cazul unui copil biologic.

Daca vei privi dincolo de obstacolele initiale, veti trai una dintre cele mai minunate experiente din viata de familie, pentru ca adoptia inseamna o perioada plina de emotie, in care se impletesc ganduri, dorinte, asteptari, istorii de viata; inseamna in fond, formarea unei familii deosebite prin simplul fapt ca, atat parintii, cat si copiii au sansa de a se alege unii pe altii. O alegere responsabila, asumata, care transcede deopotriva limitele si meritele biologicului.

Sursa foto: huffingtonpost.com

  •   2017-04-10
  •  
  •   comentarii
Romelia Blejan

Articol scris de

Romelia Blejan

Director de programe Fundatia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale (FDSS)

Vezi toate articolele

Date de contact

Tel/Fax. 021 6370131 Mobil +40 755 038 185

Vrei sa primesti pe e-mail articole de la acest expert?

Aboneaza-te

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii