Atunci cand un cuplu ajunge in pragul divortului, cei doi soti se pot simti indurerati, ravasiti, neputinciosi, vinovati, furiosi sau usurati. In schimb, copiii ai caror parinti se despart se simt invariabil speriati, confuzi, abandonati, iar ranile lor sunt deseori mult mai profunde decat ale adultilor care hotarasc sa se separe. Iata ce pot face parintii, astfel incat copiii sa aiba cat mai putin de suferit.
Parintii ofera o baza de siguranta de la care copilul porneste in explorarea de sine si a lumii inconjuratoare. Daca un parinte pleaca, securitatea copilului este in mod cert amenintata.
Divortul propriu-zis este precedat de un „divort emotional” al sotilor, perioada in care copilul este victima colaterala a razboiului purtat de parinti. Deseori, cel mic este „prins la mijloc”, el devine o arma a conflictelor dintre parinti, fie ca unul dintre ei il ia ca aliat pe copil, fie ca este desemnat „avocatul” procesului dintre soti sau devine tinta actelor de razbunare, intrucat copilul il reprezinta pe adversar. Alteori, el asista neputincios la conflictele familiale, la certuri, agresiuni verbale sau fizice, excese de furie sau la manifestarile de suferinta ale parintilor sai.
Unii parinti sunt atat de coplesiti de durere, incat ei cauta alinare la propriul copil. Altii sunt atat de preocupati de propriile framantari, incat nu mai au resursele necesare pentru a se dedica copilului si a-i acorda sprijinul emotional de care are atat de mare nevoie.
Cel mai mare impact: intre 3 si 7 ani
Atunci cand vorbim despre impactul divortului asupra copiilor, este important sa tinem cont de varsta acestora. Copiii intre 3 si 7 ani sunt cei mai afectati. Dezvoltarea lor cognitiva si emotionala nu le asigura inca mecanismele necesare de aparare in fata suferintei.
Un copil mic simte nevoia sa intervina in mod direct si sa “repare” ceea ce parintii au stricat. Este posibil ca un copil de 3, 4 sau 5 ani sa incerce din greu sa fie “cuminte”, pentru ca mama si tata sa fie din nou fericiti si sa ramana impreuna. El isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii, uneori chiar prin propriul sacrificiu. Iar atunci cand incercarea sa esueaza se simte vinovat. “Nu am fost suficient de bun? Din cauza mea se cearta? Am fost rau si din cauza asta ma paraseste tata?...”
Alti copii devin rebeli si provocatori, ca si cum ar vrea sa-si demonstreze ca sunt intr-adevar „atat de rai” incat sa merite asemenea durere.
Chiar si atunci cand mama si tata hotarasc sa se desparta, ei continua sa fie persoanele cele mai importante din viata copiilor lor. Separarea lor poate fi gresit inteleasa daca ei nu isi iau suficient timp pentru a le explica celor mici ce se intampla si ce se va intampla cu ei.
Cand parintii divorteaza, urmatoarele recomandari pot ajuta la protejarea copilului:
Decizia de separare trebuie sa fie comunicata simplu, deschis si onest, de exemplu: “Mama si tata nu au putut sa se mai iubeasca si vor sa se desparta. Dar amandoi te iubim si vom continua sa fim alaturi de tine“. Se impune ca parintii sa ii comunice impreuna decizia. Chiar daca sotii se despart, copilul are nevoie sa stie ca mama si tata continua sa ramana parintii sai si sa se implice activ in viata lui.
Intentia de separare trebuie comunicata din timp copilului, pentru a-i acorda ragazul necesar in care sa se pregateasca pentru momentul despartirii de unul dintre parinti.
Dupa ce a fost asigurat de iubirea ambilor parinti, copilul trebuie sa stie la ce sa se astepte in viitorul apropiat, ca unele lucruri se vor schimba si altele nu (ca mama si tata nu vor mai locui impreuna, ca urmeaza sa-si gaseasca o noua locuinta, sa se mute la alta gradinita, scoala etc.).
Parintii trebuie sa-si asume constant propria responsabilitate pentru separarea lor, fara sa se astepte la intelegere sau iertare din partea copilului.
Parintii trebuie sa stie ca cel mic are nevoie sa comunice ceea ce simte si sa fie disponibili in acest sens, chiar daca este dureros.
Se recomanda ca parintii care se separa sa se respecte reciproc si sa nu discute cu copilul despre greselile ceiluilalt, sa nu il incarce cu detalii inutile. De asemenea, este bine ca fostii parteneri sa cada de acord asupra cresterii si educatiei viitoare a copilului.
Semne care arata ca micutul sufera
- Urmatoarele semne pot fi o expresie a suferintei pe care copilul o traieste si a neputintei sale de a gasi o rezolvare, caz in care este recomandabil sa cereti sfatul specialistului:
- tulburari alimentare (pierderea poftei de mancare) sau de somn (insomnie, somn agitat, cosmaruri nocturne)
- anxietate, ingrijorare, agitatie, neliniste
- tristete prelungita, dispozitie depresiva, plans facil, pierderea interesului pentru activitatile preferate
- probleme fizice (dureri frecvente de cap, de stomac etc.)
- stima de sine scazuta
- retragere sociala
- performante scolare scazute
- udarea patului
- aparitia ticurilor
- tulburari de comportament (minciuna, furt, conduite auto- sau/si heteroagresive, esec sau abandon scolar, fuga de acasa etc.)
Ingrid Schiffer,
psiholog, psihoterapeut,
Telefon : 0728.042.470, E-mail: schiffer.ingrid@portrait101.ro, schiffer.ingrid@gmail.com, Adresa: Timisoara, judeţul Timis, Calea Dorobanţilor nr. 34, Web: www.portrait101.ro
